Well… așa și nici chiar așa. Am pocnit degețelele, da, am plecat prin Șaua Cocora, da, dar n-am coborât chiar all the way down până la Peștera căci venea potopul peste noi. Și, hai, tot adevărul, nu prea aveam de fapt chef de urcușul acela ceva mai dubios înapoi. Ne-am oprit cam pe la jumătatea drumului la un picnic în buza pădurii și apoi ne-am întors, totul preț de o jumătate de zi. Doar noi, fetele. Patru fetele.

Saua Cocora - Pestera, Bucegi

Această drumeție scurtă ce începe în platoul Bucegilor (zona Piatra Arsă) și continuă în direcția Peștera prin Șaua Cocora adună în puțini kilometri pătrați fix un anumit tip de teren montan care mie îmi place tare mult – poate pentru că este chiar cel cu care am interacționat eu așa de bine încă de când am pus prima dată piciorul pe o potecuță săpată prin iarbă. Sunt acolo adunate și amestecate multe. Plaiul amestecat cu brazii bine conturați și liziera pădurii. Potecile adânc brăzdate prin iarba verde-galbenă sau lătăreț formate printre lespezi la trecerile peste vâlcele. Praful nisipos amestecat cu scântei strălucitoare de șist ce întrerupe mereu pătura plină de gâlme a ierbii. Muzica uneori neliniștitoare a vântului. Încremenirea azurie a cerului sau, după caz, jocul de-a prinselea al norilor. Tresărirea adusă de bubuitul unui tunet sau zgomotul înfundat al vreunui avion pe cer și firele de ață albe sau puțin colorate rămase în urmă.

Saua Cocora - Pestera, Bucegi

Atât de multă bucurie îmi aduce acest loc nu foarte înalt dar nici în pădure, nici stâncos dar nici plat, nici aproape dar nici departe, caracterizat de mirosul de cimbrișor și de lipiciul rășinii, de bâzâitul insectelor vara și de iarba înaltă uneori chiar până la nas. Și de liniște, multă multă liniște.

Saua Cocora - Pestera, Bucegi

Uite o tură care mi-a readus aproape un anumit tip de raze de soare și în care m-am amestecat în entuziasmul fetelor care au savurat timpul lor rar dar foarte frumos împreună. În combinări de patru luate câte una, două, trei sau patru. Oricare. Hai să mai fac o nefăcută din asta rară cu fața. Fetele. Fețele. Whatever.

Just so you know, tura însoțită de banda albastră ce coboară în zona Peștera-Padina e una tare simpatică și potrivită chiar și pentru cele mai mici încălțări. Mă rog, poate că nu chiar cele mai mici dintre mici ci mai degrabă pentru cele mai mici dintre cele ceva mai mari. Hm. Iar în cazul nostru (jumătatea locală), a precedat cu puțin o altă drumeție clasică în Bucegi, aceea de la Babele la Crucea Caraiman, unde micii bocanci au ținut curajoși piept oboselii preț de câteva ore bune.

Legat fix de tura aceasta, aș menționa însă că dacă alegeți să coborâți tot drumul până la Peștera, e bine de avut în vedere faptul că urcușul înapoi până la ieșirea din pădure este solicitant și destul de abrupt în prima parte, iar o bucată semnificativă din prima parte a drumului se desfășoară pe un drum forestier destul de desfundat și fără cine știe ce valoare estetică. Dacă sunteți cu copiii, poate e de cântărit dacă e cea mai potrivită treabă de făcut în a doua parte a zilei, you know? Depinde de fiecare – excursia poate fi organizată și în două zile de exemplu, sau se poate pleca invers pe traseu, de la Peștera către Piatra Arsă. Zona oferă multiple posibilități, inclusiv din punct de vedere cazare. V-am mai povestit eu despre Ghidul de Drumeție Montană în Familie, în realizarea căruia m-am implicat – găsiți acolo multe alte info și trasee mult mai clar descrise și organizate.

Cât despre mine, am vrut neapărat să înrămez cumva acest moment însorit. Uite mai jos puteți frunzări prin câteva imagini, poate vă ridică la fileu o scurtă ieșire la vară. Neapărat în timpul săptămânii dacă vreți să evitați aglomerația.

*