Prăpăstiile Zărneștilor. What Else is New?

//Prăpăstiile Zărneștilor. What Else is New?

Prăpăstiile Zărneștilor. What Else is New?

Iată-ne din nou în Prăpăstiile Zărneștilor, acest defileu spectaculos, landmark accesibil al Pietrei Craiului. Deși planul inițial fusese o tură la Cabana Curmătura cu rămas peste noapte duminică spre luni în camerele mici, la sfârșitul afluxului de weekend, uite că reconfigurarea sfârșitului de săptămână din Plaiul Foii a însemnat, pe lângă tărăbăreala din Cetatea Râșnov (contrabalansată, nu comentez, de o lumină și o perspectivă minunate) și citirea cu voce tare a tuturor inscripțiilor de la Dino Parc, a însemnat cum spuneam și o tură de duminică prin Prăpăstiile Zărneștilor. Cât se poate de clasic – un trio suficient de interesant și atractiv pentru copii (și adulți deopotrivă, dacă te pui acolo unde trebuie), în caz că îți petreci un weekend prin zonă. Dacă mai pui pe listă și Peștera Valea Cetății din Râșnov, atunci chiar că te afli pe traseul unuia dintre cele mai antamate fluxuri de popor de vacanță din zonă. Ceea ce îți oferă o oportunitate deosebită de a mai interacționa puțin cu România reală, asta ca să nu carecumva să uiți unde te afli, dar să și observi totuși de unde ai plecat și unde ai ajuns – cu bunele și mai puțin bunele aferente fiecărei dintre perspective.

Am să rezerv o postare separată pentru fiecare obiectiv în parte, să le mai popularizăm un pic în caz ca nu sunt ele popularizate suficient, dar poate că din alte unghiuri de vedere pe fiecare – am să mă decid în curând dacă vor fi cu poze de anul acesta sau din anii trecuți – căci uite că s-a nimerit să am de unde alege. Cât despre tura la Cabana Curmătura de genunchiul anul acesta, cu sau fără Surină, o rezerv pentru o zi în care chiar se vor alinia toate astrele astfel încât acest lucru să se întâmple. Și-așa îmi uitasem bețele la mașină :)… (și cardul SD de la aparat acasă, așa că dpdv foto a trebuit să mă mulțumesc cu telefonul și voi la fel).

Până una alta am să încerc să povestesc despre Prăpăstii așa cum m-oi pricepe eu mai bine, prin ochi mai mici sau mai mari, sau poate că din cu totul alt punct de stație. Mulțumesc Cris de foto, nu-ș ce m-a apucat de am și urcat-o :).

Prăpăstiile Zărneștilor

Să mă așez dară la Fântâna lui Botorog unde am și lasat mașina, loc de unde se poate umple și un bidon de apă pentru drum, în cazul în care nu îl ai deja la tine sau ai vrea să eviți să îl cumperi brand new.

De la Fântâna lui Botorog ai opțiunea să continui pe jos tot înainte vreo 15 minute, până la bariera ce marchează intrarea în defileul prea sugestiv denumit Prăpăstiile Zărneștilor, sau să mergi cu auto până acolo, unde există câteva locuri în care poți parca. În ambele cazuri fiind nevoie să achiți taxa de intrare în Parc 5 lei/ persoană, valabilă 7 zile. Sau dacă te știi pasionat, există și opțiunea unui abonament de 20 lei valabil în perioada 01 mai – 31 octombrie. Sms, simplu. Ca pe Autostrada Soarelui. În drum spre barieră lași în stânga drumul ce cotește brusc spre satele Măgura și Peștera (intersecție unde se află de obicei și rangerii de la Parc la care poți plăti direct accesul). Iar de la barieră încolo, preț de vreo 2-3 km, se întinde drumul forestier pietruit ce traversează defileul.

Prăpăstiile Zărneștilor

În cazul nostru totul a depins de economia de timp, căci în teorie încă nu renunțaserăm pe deplin la ideea de a ajunge la Curmătura, chiar dacă pe un drum mai ocolit (totuși cred că nu este o idee chiar potrivită dacă ești cu copiii – eu rămân la părerea că Banda Galbenă ce începe de la Fântâna lui Botorog este traseul ideal de urcare către cabană). Astfel, din două mașini am făcut una, și după o construcție mai mult sau mai puțin rudimentară a unei plute pentru furnici dotată cu colaci de salvare uscați, hai la drum trei copii și trei adulți, care mai de care în lumea lui.

Prăpăstiile Zărneștilor

So, what else is new s-ar putea spune. Se știe că Prăpăstiile Zărneștilor sunt un obiectiv foarte popular în sine și suficient de cunoscut încât un nou articol scris aici nu ar aduce cine știe cât inedit, ci mai degraba un bullet în plus la lista traseelor la îndemână de parcurs ca adult dornic de plimbări montane sau alături de copii.

Și totuși.

Este nou faptul că este un traseu atât de spectaculos de fiecare dată și cu toate acestea atât de la îndemână și super ușor de parcurs. Te simți micuț, furnică la baza verticalelor atât de apropiate una de cealaltă. Te simți revigorat, într-o zi răcoroasă acoperită de nori care amenință cu ploaia. Te poți simți în multe feluri, și asta în toate anotimpurile posibil. Zic să nu uităm că există și extrasezon, mai ales în cazul tuturor acestor locuri super accesibile – și a face o vizită în timpul săptămânii sau în perioade ale anului mai puțin aglomerate poate avea beneficii nesperate atât pentru loc în sine cât și în materie de calitate a experienței. Cu toate acestea, în perioadele cu ploi abundente exista riscul formării de viituri prin Prăpăstii, din cauza topografiei locului (defileul este foarte îngust, apa poate fi foarte multă), deci atenție la acest la capitol. Eu am văzut mașini împotmolite pe-acolo, fix din această cauză, și nu este chiar un lucru pe care să-l dorești să ți se întâmple.

Prăpăstiile Zărneștilor

Este de asemena un traseu perfect pentru a începe drumețiile la munte alături de copii. Bebeluși? Toddleri? Mai mari? Mai mici? În cărucior? No worries, e unul din cele câteva trasee montane din zona Brașovului unde se poate chiar și în cărucior, cu puțin efort și roți bune. Cred că a fost chiar unul din primele trasee cu Surina și în cazul meu? Parcă totuși primul-primul a fost la Cabana Diham, când ea avea aproape 4 ani. Însă, că tot veniră vorba – din propria experiență… secretul într-o tură cu copiii? Să fie odihniți, alimentați și hidratați corespunzător (deci cu nivelele de energie sus, tot timpul) și într-o companie interesantă pentru ei (adică nu exclusiv cu părinții). Astea-s obligatorii. Mai departe, fiecare cum știe să-și motiveze odrasla. Cu blândețe, practic, căci altfel nu ajungi nicăieri.

Prăpăstiile Zărneștilor

Adulți? Într-o cârjă? Persoane în vârstă? Persoane cu dizabilități? Iată că există o variantă de a petrece timp pe-afară aproape no matter what. Traseul este până prin zona intersecției cu Cheile Pisicii integral accesibil pentru persoanele cu dizabilități, chiar și în carucior cu rotile (mai greu adevărat, cu ajutor, iar la barieră accesul este foarte îngust și bariera nu se ridică). Atenție la vreme – e indicat să fie uscat, totuși.

Nu voi putea sublinia suficient de mult faptul că acest tip de acces este practic imposibil în 99% din zonele montane de tip “traseu” în România. Și nu voi putea sublinia suficient de mult că a contribui la nivelul de accesibilitate a unui anumit tip de informație în rândul unui anumit tip de public – și anume cea strict legată de astfel de trasee de drumeție ușoară, de caracteristicile lor, de dificultatea lor, de tipul de acces, de potrivirea cu o anumită vârstă sau condiție fizică, de reguli ale mersului pe munte, toate acestea facute informat și nu după ureche (adică educat), a fost pentru mine un motoraș foarte puternic care m-a făcut practic să încep colaborarea cu AECO și să mă implic în realizarea unui Ghid de Drumeție Montană în Familie ce conține și descrierea câtorva trasee potrivite și pentru persoanele cu dizabilități, ce adună acest tip de informații la un loc pentru traseele montane din zona Brașovului – ghid pe care am ajuns să îl răsfoiesc chiar și eu atunci când neuronul e luat cu altele, mai uită sau intru în pană de idei.

Revenind la Prăpăstii, căci vorba lungă e totuși sărăcia omului – traseul e foarte potrivit și pentru bicicletă. Mountain-Bike. Și copii mari și experimentați în acest caz, dacă, căci urcă ușor în permanență și este respectiv la vale pe pietre.

Prăpăstiile sunt o zonă foarte populară și pentru cățărare pe stâncă; mai mereu, dacă te uiți cu atenție, găsești pe câte cineva atârnat în perete. Ceea ce mi se pare destul de trist este că deseori cățărătorii pe lângă care trec în această zonă (și în altele), mulți dintre ei nu poartă casca de protecție. Și niciodată nu am reușit să înțeleg de ce te-ai expune să-ți crăpi căpățâna astfel, când e suficient un minim gest astfel încât să te asiguri și tu atât cât stă în puterea ta, că zgomotul ăla înfundat de pepene spart pe caldarâm nu se va auzi în cazul propriei scăfârlii. Mor de ciudă. Eu mi-am luat pietre în cască și m-am bucurat că am avut-o pe cap, iar eu una o port mereu atunci când ies de pe trasee bine știute (sper să o mai port, adică :)) sau când mă aflu pe la baza vreunui perete din ăsta. Alternativ, stau deoparte.

Ce-aș mai vrea eu să spun despre Prăpăstii este legat de mizeria din Prăpăstii. În 2016 am participat la un proiect internațional cu un mesaj foarte fain – Respect the Mountains s-a numit el, tot împreună cu AECO. Long story short, o minunată după-amiază de septembrie în tot masivul Piatra Craiului (într-o sâmbătă). În care am găsit toate Prăpăstiile pline de pet-uri și ambalaje și hârtie igienică, pamperși și șervețele umede, din alea de se dezintegrează în 10 ani +. Și în care mi-a venit să plâng de nervi când o tanti a venit la noi și ne-a spus “Bravo, mamă, uite ce inițiativă frumoasă, să curățați muntele!”. Dar toată ideea este că nu despre asta e vorba! Inițiativa e minunată, adevărat, dar murim cu ea de gât, căci o parte a speciei umane e încă mizerabilă și needucată. Și cea mai mare problemă este că nu știu cum sau în cât timp se va putea genera de fapt schimbarea. Fi-mea mă întreabă zilnic: “Garbage, mami, de ce este garbage aici pe jos?” Iar eu, tot ceea ce găsesc de cuviință să îi răspund, este că oamenii care îl aruncă pe jos sunt pur și simplu needucați și că singura mea speranță este în generația lor, a ăstora mici, pe care sper să îi putem educa altfel. Și cine să-i educe? Căci conform proverbului cu așchia și cu trunchiul, cu generația veche m-am lămurit și nu știu ce speranțe să îmi pun de fapt în ea. Și, până la urmă, dacă stăm la rece și ne gândim, curățenia și grija pentru mediu (prin asta înțelegând și pur și simplu noțiunea de areal înconjurător) fac de fapt parte parte din istoria relativ recentă a omenirii… Singura soluție sunt amenzile. Usturătoare. Și aplicate. Si, desigur, educatia. Așa că dacă oricare dintre voi cei ce citiți această postare vă știți cu musca pe căciulă și cu șervețelul umed scăpat pe după brazi, vă rog doar opriți-vă un singur minut să vă gândiți. La potențialul de morman al acestuia.

Deci da, o noutate pe traseul Prăpăstiilor Zărneștilor, în afară de pereții spectaculoși și peisajele minunate și nemaiîntâlnite, această minune de zonă incredibilă cu ascuțimi inexpugnabile de stâncă și ultimă grandoare descrisă în tot online-ul, este o treabă nespusă suficient de mult negru pe alb: mizeria. Cu toate astea, surpinzător, nu m-a doborât atât de mult la tura asta. Să fi fost Duminica? Sau probabil pentru că este încă luna iunie. Sau posibil totuși să începem schimbarea?

Revin acum la parcursul micului nostru grup de weekend…

Undeva pe la jumătatea drumului prin Prăpăstii, până la intersecția cu Cheile Pisicii, se află baza Salvamontului – o micuță clădire roșie în dreptul căreia mai mereu sunt puse manșe și unde dintre stânci apar tot felul de oameni pasionați și atârnați, lucru de altfel foarte frumos de urmărit. Iar întreg traseul este presărat cu tot soiul de panouri informative legate de zonă.

Prăpăstiile Zărneștilor

Prăpăstiile Zărneștilor

Drumul continuă apoi, și ajunge la intersecția cu Cheile Pisicii, unde este pus și un stâlp indicator pentru mai departe, chiar în mijlocul unei poienițe în care poți face un popas și planuri în continuare.

Noi am mai continuat puțin în sus, în formulă redusă însă. Punctul de la indicator a marcat pentru unul din copii (și probabil că și pentru alții) un început de plictiseală. Drumul este spectaculos pentru copii, însă acest aspect este interesant doar până la un punct, și ceea ce am învățat eu de la fi-mea în cele câteva ture făcute până acum, este că peisajul poate fi de interes dar only so far, iar acest “far” nu este prea departe. Altceva o motivează pe ea în mersul pe munte. Sandwich-ul cu salam (aliment rar la 3 ani jumate) promis în varf de munte :). Un Chupa Chups sau o ciocolată la popas. Stâncile ca niște oi din Poiana Zănoaga. Căderile de apă sub formă de cascade mari și zgomotoase. Animalele mici. Mormolocii și bălțile. Copacii înalți. Iasca. Buturugile. În cazul tropicelor jungla, lianele și furnicile cu frunze în spate. Manevrarea bețelor de orice fel. Rășina. Instalațiile atârnate pe cablu. Frunzele mari de brusture în care-și poate prinde flori găurindu-le cu tulpinile firave. Prietenii. Zâna pădurii. Zâna naturii. Faptul că mă iubește și că știe că acolo este locul meu preferat din toată lumea. Din astea :). Tot atâtea motive să ieși în natură.

Prăpăstiile Zărneștilor

Într-o primă concluzie, dacă este să pot spune ceva despre tura din acest week-end, este că dacă vrei să mergi cu copiii la Cabana Curmătura ar fi bine să te îndrepți acolo direct de la Fântâna lui Botorog, prin Poiana Zănoaga (Bandă Galbenă, în jur de 2-3 ore) și să eviți Prăpăstiile Zărneștilor. Și că, așa cum planificaserăm și noi, este interesant de dormit o noapte la cabană cu copiii, să nu fie puși pe drumuri doar ca să fie nevoie să se întoarcă repede-repede. Tot interesant este că dacă vreți să faceți treaba asta în weekend, vara, și să nu dormiți la prici, trebuie să sunați pentru rezervare din Ianuarie cred. Sau să vă alegeți alte zile de drumeție. Cabana are camere mici dar doar câteva, iar noi am optat orișicum să dormim acolo duminică spre luni, ceea ce vom face data viitoare.

Alternativa urcușului prin Prăpăstii – adică pe Muchia/ Valea Curmăturii presupune cam aceeași distanță, nu-s mari diferențe, dar structura traseului e total diferită, pentru că prin Prăpăstii tura începe cu cel puțin jumătate de oră plimbare pe plat după care urcușul prin pădure eu mi-l amintesc cel puțin dubios (n-am mai fost demult, însă). Copiii se plictisesc repede și obosesc până ajung la ce-i greu de fapt, iar energia scade și proporțional cu ea și determinarea de a mai ajunge oriunde. Eu sunt de părere că ce este mai abrupt/ dificil trebuie făcut mai întâi, iar structura traseului de la Botorog exact asta este. Un urcuș mai susținut în prima parte, în jur de 1 oră, și mai apoi peisaj și curbă de nivel până la Cabană.

Desigur, nu uitați să luați în calcul factorul vreme – în cazul nostru, 2 averse amenințând deasupra capului au cântărit ceva în decizia de a ne plimba mai degrabă decât orice altceva, mai ales că din păcate pentru noi râșnița a intervenit scârțâind și iată că duminică trebuia să fim înapoi anti-conform planului, deci pa stele.

Și mai era o a doua concluzie dar am uitat-o înainte să apuc să o scriu :).

Cam acesta a fost punctul meu de stație din care am vrut să vă povestesc despre Prăpăstiile Zărneștilor. Vă luați voi ce vă este necesar de printre rânduri, ca de obicei, iar eu mă opresc aici și vă las mai departe cu informațiile concrete despre traseu. Am reușit să bușesc track-ul GPS (l-am întrerupt din greșeală la un moment dat, așa că nu știu exact ce-i cu el). Folosiți-le bine!

About the Author:

Bun venit în spațiul meu public. Eu sunt Ileana și scriu din timpuri străvechi :), însă imagesandwords.ro a văzut lumina zilei abia prin 2013, preluând doar o mică parte din vechile mele articole. Vă aflați aici pe un blog personal, într-o treabă-in-neverending-process, scrisă cu mult drag, cu pasiune și mereu printre picături, despre aventurile mele de tot felul, fie ele pe poteci de munte, prin natură, călătorii sau pur și simplu de oriunde, toate în încercarea de a înrăma cumva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Sper ca, urmărind acest blog, să descoperiți treburi de folos pe care să le folosiți responsabil. Eu una vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… vă îndemn să vă bucurați care cum puteți, după posibilități. Mai multe despre imagesandwords.ro, aici.

Leave A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.