Vietnam. Epopeea noiembrie 2015

Vietnam… țară de coastă mai mult lungă decât lată (1600 km distanța de la nord la sud), aflată pe harta lumii în extrema estică a Peninsulei Indochina (dacă habar n-aveți exact unde găsiți asta pe glob uite aici că nici mie nu-mi era foarte clar până acum câțiva ani), republică socialistă mare și înfloritoare… sunt multe de spus, unde și cum să le potrivesc eu mai bine, că orișicum va fi haotic?

M-a întrebat un prieten recent: De ce Vietnam? De ce toată lumea merge în Vietnam? Bună întrebare.

Hanoi, Vietnam

Cum s-ar spune e la modă acum, e o destinație “pe val” în SE Asiei și în general în lume, pare-se din ce în ce mai populară și atractivă.

N-o fi așa degeaba, vin eu și zic. Și continui: pentru că locul e răsărit la suprafață dpdv turistic de o factură recentă și asta-i păstrează (încă) tot farmecul autentic; pentru cadrul natural; pentru varietate; pentru mâncare; pentru altă cultură; pentru altfel de oameni (și mici și mulți); pentru aglomerație; pentru liniște; pentru costuri; pentru siguranță; pentru climă (mă rog, cunosc persoane cărora a fi în permanență lipicioși chiar le place); pentru istorie; pentru exotic; pentru palmieri; pentru road trip; pentru vuiet și zumzăială. Pentru a cunoaște altceva, de fapt. Learning to live, cum ar cânta LaBrie.

Phi Quoc Island, Vietnam

Acuma, până la urmă, orice destinație de vacanță are farmecul ei și mă bucur enorm că sunt atât de norocoasă încât să apuc să pun piciorul în atât de multe locuri pe lumea asta. În mod cert clasific Vietnamul cred drept cea mai reușită ieșire în Asia de SE de până acum și aș recomanda o vizită prelungită în zonă oricând și asta mai ales datorită diversității experiențelor de tot felul pe care le-am tot avut. Inclusiv pentru că am fost cu Suri după noi (patru ani neîmpliniți, mare iubitoare a vietăților cu coadă de pește, cu pleata creață și o permanentă foială).

Lumea mă roagă să povestesc iar eu mă voi strădui să o fac cum pot eu mai bine.

Așa că let’s.

Sapa, Vietnam

Cum spuneam, locul mi-a depășit așteptările din aproape toate punctele de vedere. În primul rând foto de mai sus. Mai apoi așteptările legate de condițiile generale pentru călătorie și siguranță (absolut OK, iar Vietnamul în general stă foarte sus în topul celor mai sigure destinații din lume); salubritate (acum nu vă închipuiți nici pe departe Elveția – nici pe departe București actually), dar vedeți voi… fiecare cu propriul sistem de comparație; eu eram pregătită sufletește pentru situații grele gen Kampung Baru – acest cartier cât se poate de plin de atmosfera locală din Kuala Lumpur – însă chiar nu a fost cazul, deci totul este în funcție de cum te raportezi la lucruri, cum s-ar spune); cadrul natural (da, da, da); facilități și tehnologie și net (da, la fiecare colț de stradă și în absolut fiecare hotel, restaurant sau cârciumă sau aeroport); sănătate (da – treaba cu malaria este overrated – mă refer acum la cele mai populare destinații prin țară desigur, căci altfel încă există zone de risc în zonele rurale mai îndepărtate sau in deltă; țânțari estem, chiar mulți la mare, dar dacă te protejezi poți să scapi relativ nepăpat; iar în ceea ce privește aspectul food safety, vă spun sincer că nici eu și nici măcar unul dintre noi including Suri n-am avut niciun fel de problemă demnă de menționat. Am mers ca turistul relativ informat și responsabil, fără a neglija însă deloc aspectele specifice locului gen street food, fructe locale de pe tarabe și celelalte. Dar dacă ai puțină grijă/ atenție la capitolul ăsta, eu cred că e puțin probabil să apară probleme majore. E plin internetul de sfaturi mult mai exhaustive decât aș putea sau aș avea eu de oferit din experiența cât se poate de subiectivă și limitată avută de noi, cu toate vizitele noastre în zonă. Dar e plin și de tâmpenii. Pe bune. Go make your research, vizitați dacă vreți specialiștii de vizitat și apoi bucurați-vă de vacanță, sunt toate recomandările pe care le pot face eu cu mâna pe inimă).

Hanoi Street Food, Vietnam

Singurul aspect la care am avut așteptări ceva prea mari cred că a fost mâncarea. Eu sunt un mare fan al mâncării asiatice. Cu toate acestea, nu am fost atât de uimită precum cred ca mi-aș fi dorit de fapt. Și am gustat multe și din toate sursele: de la cel mai autentic street food pâna la oferta unor restaurante quite fancy. Unele experiențe culinare extraordinar de bune, nu zic, dar overall pe toată vacanța cred că mă așteptam să ma delectez la fiecare linguriță, ceea ce nu a fost neapărat cazul. Deh, nu le poți avea chiar pe toate. Se pare că prefer totuși specificul thailandez. Cât despre Suri, plăcerea ei pentru vietăți cu coadă de pește se transpune și pe masă, deci n-am avut cine știe ce probleme la capitolul ăsta, poate voi scrie cândva separat pentru părinții din voi cum stă treaba cu plecatul cu pruncul după tine peste mări și oceane.

Bătrânește așa, Vietnamul are capitala la Hanoi, în Nord, însă cel mai mare oraș este Ho Chi Minh City, în Sud. Mulți dintre noi îl știm însă pe acesta din urma drept Saigon (de fapt Sai Gon, la fel cum Hanoi este de fapt Ha Noi și Vietnam este Viet Nam), fostă capitală a Vietnamului de Sud până în 1975, înainte de unificare și de finalul războiului.

La nord e China, la vest sunt Laos și Cambodgia, în est si sud si din nou vest sunt Marea Chinei de Sud și Golful Thailandei.

Popor sunt 92 de milioane, iar țara, formulă de stat socialistă modernă, este cămin al unui număr de 54 de triburi, fiecare cu ale lui. Războiul război (20 de ani chinuiți oribili), unificarea unificare (1975).

Din punctul meu de vedere, ca să poți înțelege ceva mai mult din acest loc îți trebuie minimum minimorum 2-3 săptămani, înspre o lună mai degrabă. Noi, limitați fiind de timp (în jur de două săptămâni), a trebuit să tăiem cu totul hălci din zone și atracții, asta ca să avem parte cât de cât de o vacanță în care să nu fim chiar tot timpul în avion sau pe drumuri. Și cu toate acestea tot am avut loco două zboruri dus-întors și un drum de noapte cu trenul. Din cauza distanțelor foarte mari între diversele puncte de interes, singura opțiune (dacă ești limitat de timp) să ajungi relativ facil/ repede dintr-un loc în altul este prin aer. Zborurile sunt foarte ieftine, cam orice zbor intern e până-n 50 de USD, fie că zbori cu Vietnam Airlines (compania națională de linie), Jetstar (low cost local cu baza în Australia) sau VietJetAir. Sau alții care or mai fi. Da, așa este, ar fi foarte fain de făcut o tură cu scuterul sau trenul și timp a la long la dispozitie, din loc în loc, cu opriri neașteptate și după pofta inimii. La pensie.

Moneda locală se numește dong, însă valuta în care se discută despre orice acolo (și în toată zona for that matter) este dolarul american. Paritatea e cam 22.000 de dongi pentru 1 USD, ceea ce ne-a întors în timp cu 10-15 ani la numărat milioane. E de preferat să ai cash USD la tine – rata la care îi poți schimba e mai avantajoasă decât ce obții la retragerea de numerar de pe card, de exemplu. Plus că la toate tranzacțiile cu cardul exista un comision de 3-4% pe-acolo. Acum, depinde de fiecare cât de confortabil este să umble cu sume după el. În cazul meu… nu mai e nevoie să zic nimic.

În extrema sud-vestică a țarii, aproape de coasta Cambodgiei, Vietnamul are și o insulă în posesie, în plină dezvoltare: Phu Quoc Island – după mine un fel de Koh Samui thailandez. Și acesta un loc “trending” prin regiune. Pe care insulă am explorat-o și noi cât am putut (alături de un domn local desigur, unii dintre noi chiar pe scuter-taxi) și unde am avut din nou norocul să ne bucurăm de unul dintre cele mai frumoase resorturi în care am poposit vreodată (Chen Sea pe numele său). Alte destinații populare la mare pe mainland în Vietnam mai sunt Nha Trang (rumour has it un fel de Mamaia plină de ruși) și Hoi An, care este sigurul loc pe care cu adevărat regret că l-am tăiat de pe listă – un orășel de pe coasta centrală, la mare, foarte cochet, tradițional și care și-a păstrat aerul original și centrul vechi într-o manieră foarte frumosă.

Despre itinerariul parcurs v-am mai povestit deja când am scris de-acolo în primă postare, o să îl reiau foarte pe scurt acum, bullet-type, ca să fie mai ușor de urmărit mai apoi:

Ho Chi Mihn City: frunzărit orașul mai mult noaptea pentru street food, centru, scooter-ride, war museum, ceva party și două excursii: una la Cu Chi Tunnels (o bucățică amenajată pentru turiști a rețelei de tuneluri subterane folosite de Viet Cong în timpul războiului de guerillă) și cealaltă o mică tură până în Delta Mekongului.

Ho Chi Minh City, Vietnam

Hanoi: foarte pe scurt, mai mult ca intermezzo între alte destinații, dar ofertant pentru o experiență citadină și culinară faină. Punct de plecare/ sosire pentru drumul de noapte făcut cu trenul până în Sapa.

Hanoi Street Life, Vietnam

Sapa: explorată mai pe larg, zonă etnică și tradițională în nordul muntos al țării, unde meriă să faci cât de multe plimbări și trek-uri posibile (pe motoscuter sau cu mountain-bike-ul ar fi o variantă foarte safe și faină dacă se întrunesc condițiile). Noi ne-am limitat momentan doar la picioare în limita timpului și a posibilităților fizice ale celor mai mici dintre noi. Aș reveni oricând și în orice anotimp pentru peisaj și culorile lanurilor terasate de orez. Este o priveliște foarte frumoasă, cu totul aparte și atât de specifică țării.

Sapa, Vietnam

Ha Long Bay: acest “must-do” turistic. Frumos, dar cu masele.

Ha Long Bay, Vietnam

Phu Quoc Island: lăfăială la mare într-un resort cu maxim 30 de persoane în total la momentul respectiv. Dintre care noi eram 8.

Phu Quoc Island, Vietnam

Și la plecare Singapore că tot venirăm pe-acolo și doar nu era să ratăm ce-au mai construit oamenii în ultimii cinci ani de la ultima vizită. Of ce minunat e orașul-țara aceea, nene. I-aș spune un fel de Elveție a metropolelor, pe cuvântul meu de onoare. Așa de mult îmi place acolo. La tura aceasta am fost prea obosită să mă mai bucur de ea la adevarata valoare, eram cam stoarsă cu capul really, plus că de fapt noi unii am revenit în special pentru Zoo, căci lui Suri i se facuse dor de koala, așa că ne-am petrecut ziua acolo. O să vă povestească fetele cum a fost în oraș, căci noi ne-am petrecut timpul cu elefanții.

Și acum hai să le luam pe rând, căci live de acolo nu am mai reușit să o fac în același ritm ca și anul trecut. Dar nu e încă prea târziu, pentru că toate impresiile au fost scrise deja la cald, acum mai trebuie doar să separate în episoade.

Următoarele fiind chiar despre Ho Chi Minh City și ce pot căra unii oameni pe scutere.