Cand ati luat pauza ultima oara ca sa va ganditi la anii curati ai copilariei? Nemurdariti de constrangeri sau de conveniente sociale, fara corporatii sau tehnologie? Anii povestilor pe discuri si ai batailor cu perne, anii cazematelor de zapada, ai patinelor de gheata, ai explorarilor prin curti si gradini si ai misterelor ingropate in pod, anii petrecuti pe bicicleta sau in leagan sau jucand fotbal pe strada? Anii in care a sari gardul la vecini dupa mingiile scapate acolo era obligatoriu, desi portile acestora erau intotdeauna deschise? Anii de pititea, de leapsa, saritul cu coarda sau baba oarba? Anii cartilor de aventuri si ai farselor, anii in care ne dadeam cat puteam de tare in spectacol? Anii in care ne legam atat de usor unii de altii si in care totul parea mare si timpul statea mereu pe loc?

Ei bine? 🙂

Acuma, cati dintre noi nu si-au dorit sa fie ei Ciresarii sau Tom Sawyer sau Huck Finn, ca sa-i enumar doar pe cativa?

Va rog sa ma credeti ca i-am gasit pe toti acolo, in Fiji, pe plaja. Pe Coasta de Coral. Si pe ani, si pe copii :). Leganati unul dupa altul de-o sfoara cu nod prinsa de-un palmier, suspendati deasupra marii. In jurul unui foc facut cu mana lor pe nisip. Traindu-si liber copilaria. Atat de simplu.

Cuvintele devin de prisos. In cat timp ati citi aici o postare lunga de-o pagina, mai bine respirati adanc, luati o pauza si amintiti-va de clipele acelea de libertate, caci tot in voi sunt, nu sunt pierdute deloc… 🙂

20150120-FullSizeRender (2)

(Click pentru slideshow)

(Multumesc Ela pentru foto suplimentare, alaturi de cele 2-3 masluite din bezna cu aparatul meu)