Întotdeauna m-au înspăimântat masele. M-a înspăimântat și să fac parte din ele, m-a înspăimântat și să nu fac, m-au înspăimântat rigorile și șuvoaiele cu ritm extern ce imprimă direcții, dar m-a înspăimântat și libertatea de a fi altfel. Eu cred că totul este de fapt ca un soi de taler în care fiecare își mută
Dacă tot nu m-au urmărit "momentele" în care să scriu cine știe cât despre aventurile lui 2017, poate acum în 2018 să fac o mică recapitulare, în speranța vie că voi reuși să mai scot la suprafață măcar o parte. Am fost destul de aspru mustrată de sărbători legat de "prestația mea pe blog"... Ce
Uneori, lucrurile pe care le amâni cel mai mult, spunându-ți mereu că te vei apuca de ele "atunci când vei avea timp, căci altfel e complicat și durează", sunt tocmai lucrurile care (ți) se întâmplă în cel mai simplu și firesc mod posibil. A reuși să faci ca o secvență de lucruri care îți blurează
Despre sfârșituri Sursa feature foto: youtube.com
... She could turn a drop of water/ Into an ocean M-am trezit pe la 8 în camera albă de hotel fără să am habar pe unde îmi vor umbla pașii adică spițele roților în orele ce aveau să urmeze. Singurele teme pe care mi le făcusem de acasă fuseseră să îmi rezerv o cameră
Și cât de mult mi-au plăcut aceste 3 zile pe coclauri. Și cât de multe avantaje aduce și călătoria de unul singur. Și cât de mult mi-a plăcut unicul rucsăcel cu care am plecat în spate. Aproape că uitasem că este posibil... minimalismul pe drumuri. Contextul? Păi motivul pentru tura curentă la Munchen + Austria
Cred că le pot spune lejer "momentele mici ce preced momentele mari". Și, deși am început cu imaginea asta lugubră de toamnă rece și târzie, zic să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Sau, mă rog, depinde cum vrea fiecare, de fapt. Am avut un weekend, 3 sferturi de oră, o altă jumătate de oră,
În scoarță bubuie cu ecou un set de mitraliere aranjate geometric la 30 de centimetri depărtare. În sus țiuie o freză sub forma unui anofel îngust, ascuțit și usturător, ce zboară eliptic și revine din nou și din nou și din nou, reușind să își elibereze loc milimetru cu milimetru și să scurtcircuiteze circumvoluțiunile de
(Click aici pentru a sări direct la foto și la descrierea traseului) *** Am ridicat ochii din poteca adâncă acoperită cu jnepeni și m-am uitat în spate, pe cer. Două păsări se jucau acolo sus pe fundalul albastru, atingându-și delicat aripile, survolând împreună înălțimile curate și stâncile aurii în căutarea fericirii. Am zâmbit și
Iaca s-a terminat și săptămâna de vacanță după care am simțit că am fost plecată 1 an. România, dragilor. Zonele Harghita și Neamț și unii dintre noi și un pic de Vrancea, descoperite sau redescoperite din nou, cu bunele și cu mai puțin bunele lor. În general bunele, dacă știi unde să privești și, mai
