Despre mine

Pasionată de munte și outdoor încă din copilărie, încerc să le păstrez în continuare în viața mea de om mare și să îi încurajez și pe alții să o facă.

Călătoresc mult și aș vrea să înrămez undeva aventurile mele prin lume.

Îmi place să mă joc cu cuvinte, cu povești, cu scenarii, cu idei, cu foto sau cu muzică exact așa cum sar ele din trenul gândirii. Și mă bucură să le pot da mai departe.

Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, scormonim aici cu doar un click. După info dar și după ceva mai important: o particică din noi.

Iar eu vă mulțumesc pentru fiecare vizită și... bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

TRAIN OF THOUGHT

/TRAIN OF THOUGHT

Palm Green

Palm Green este culoarea evadării. E culoarea bucuriilor, poate chiar a copilăriei? E culoarea comorilor și a micilor secrete îngropate în nisip și a valizelor împachetate către aventură. E culoarea speranțelor, a curiozității, a bărcilor cu vâsle și a descoperirilor. Este poate culoarea unui anumit soi de bogăție adus de locurile și de oamenii și

By | December 31st, 2016|Categories: AMERICA CENTRALĂ, COSTA RICA, PANAMA, TRAIN OF THOUGHT|Tags: , , , |0 Comments

Mi s-au topit cvadricepșii!

Deci am supraviețuit? Da. A fost ca la stomatolog, așa cum îmi setasem eu creierașii? La spital, cam da. Acasă, cam nu. Normal că acasă nu e ca la stomatolog. Acasă te doare, la stomatolog ai anestezie. Dar e bine să pleci setat așa, ajută la relaxare :). Orișicum, se pare că am o capacitate bunicică (cel

De ce mă operez de LIA

De fapt punerea “în titlu” este cât se poate de nepotrivită. În primul rând că nu mă operez eu, ci sunt operată de alții. Și propriu-zis nu se operează ligamentul ci se reconstruiește. Este vorba de ligamentul încrucișat anterior de la genunchi, desigur. În anul de grație 2009 am avut o coleziune cu o doamnă

Reinventare în lucru

Dragii mei, reinventez blogul. Că am vrut, că n-am vrut, s-a întamplat și am resetat, iar acum mă lupt din răsputeri cu timpul și cu tehnologia ca să refac lucrurile pe-aici. În paralel voi incerca să mai postez articolele la care am tot lucrat, chiar dacă navigarea propriu-zisă pe site va fi îngreunată pentru o

By | April 19th, 2016|Categories: TRAIN OF THOUGHT|0 Comments

Să-i Lași Să Fie

- Mami, cu ce începe “hartă”? - Cu H, draga mea. - Am vazut cu ochii mei ceeevaaa… ce începe cu H… și care ne arată drumul spre comoară. - Mami, care e H? - Uite așa, gărgăriță. - Seamănă cu M, de la MAMI, nu-i așa? - Seamănă. Numai că e o

By | January 9th, 2016|Categories: FOTO, P-52, TRAIN OF THOUGHT|Tags: , , |4 Comments

Proiectul P-52 2MY-2016

Nu... nu e vorba de un cămin din Regie. Nu... nu e vorba de un zbor (eșuat sau nu) al cine știe cărei companii aviatice. Da... este voba de un nume de cod. P-52 2MY-2016 Sună bine, nu? Uite stăteam eu la birou între Crăciun și Revelion că, deh, dacă unii pleacă toata luna Noiembrie

By | December 31st, 2015|Categories: FOTO, P-52, TRAIN OF THOUGHT|Tags: , , |0 Comments

La Famiglia

... numai 40 de persoane la o mică petrecere de Crăciun în casa cu pian, as usual. Iar ritmul pentru declanșarea fotografiei de grup a fost tema din "The Godfather", dar m-am chinuit vreo oră să găsesc cât de cât un aranjament potrivit pentru pian și n-am găsit :). Pur și simplu tema e un pic

By | December 26th, 2015|Categories: TRAIN OF THOUGHT|Tags: , |0 Comments

Norocul, Plușul și Poliția Română

CSI Voluntari Ilfov Sau 4 ore și un sfert pur-interesante de la "case lost" la "case closed", alături de Poliția Română. Doamna Toma, vă rog ceva. Doamnă, insist. Luați plușul pentru copil, doamnă. Fiecare dintre noi este într-o mai mică sau mai mare măsură un copil. Eu într-o măsură foarte mare. Periculos de mare pentru un adult,

By | December 24th, 2015|Categories: TRAIN OF THOUGHT|Tags: , |0 Comments

Ho Chi Minh Airport – Unde-s Obiectivele?

Să încep postarea cu “the latest breaking news”? Suntem în aeroport, așteptăm îmbarcarea pentru Hanoi și tocmai am primit un telefon de la hotel cum că cineva dintre noi și-a uitat camera foto acolo. Întrucât eu o aveam pe a mea la gât, nu am vazut niciun motiv să îmi fac probleme, mai ales că