Touring Romania – Harghita, Neamț, Vrancea

/, ROMANIA, TOURING ROMANIA/Touring Romania – Harghita, Neamț, Vrancea

Touring Romania – Harghita, Neamț, Vrancea

Iaca s-a terminat și săptămâna de vacanță după care am simțit că am fost plecată 1 an.

România, dragilor. Zonele Harghita și Neamț și unii dintre noi și un pic de Vrancea, descoperite sau redescoperite din nou, cu bunele și cu mai puțin bunele lor. În general bunele, dacă știi unde să privești și, mai ales, cum să o faci. Și asta a fost una din surprizele cele mai faine de pe drum.

Așa o pauză relaxantă nu am mai avut de foarte foarte foarte mult timp, cu toate ieșirile noastre frecvente cu tot. Să fi fost proximitatea spațială? Să fi fost timpul petrecut cu persoane foarte dragi cu care și așa mă întâlnesc rar? Să fi fost copiii cam de aceeași vârstă din grup, care au fost cu toții niște simpatici și care s-au înțeles de minune? Să fi fost lucrurile noi descoperite? Să fi fost varietatea celor făcute și văzute? Să fi fost multul timp petrecut outdoor în drumeții și plimbări și aventuri? Să fi fost dorința mea mare să cercetez, descopăr și redescopăr un pic de Românie? Probabil că în egală măsură fiecare. Orișicum, rețeta a fost yamaaaaaa, cum ar spune știu-eu-cine și cu atât mai yama cu cât a venit cumva pe neașteptate.

Touring Romania – aceasta va fi căciula sub care voi încerca să adun și acum și mai târziu ce pot și eu din descoperirile locale prin prisma lentilelor personale (la propriu). Cumva se tot adună văd că, pentru că în ultima vreme (ultimii 2-3 ani) am tot avut parte de surprize frumoase la acest capitol.

Acum, dacă tot m-am întors, să o luam încetișor cu ce este mai proaspăt, adicătelea cu ultima săptămână, care a arătat cam așa:

Iar cu bullets, mai jos. Poate le găsiți de folos și vă inspiră traseul.

Noi am fost cu copiii (minim 3, maxim 8 ani), așa că am gândit lucrurile astfel încât treaba să fie atractivă atât pentru noi cât și pentru ei. Am stat non-stop pe-afară, fie că am mers în drumeții sau că am vizitat diverse obiective turistice. Iar pentru mine una, destul de multe dintre cele văzute și vizitate au fost în premieră, chiar.

  • SinaiaConcursul de Eleganță 2017 (multe automobile de epocă atât de frumoase, dintre care mi-a sărit inima alături de o bijuterie – un BMV 328 scrie, nu ma pricep, sunt cea mai profană și praf la acest capitol și nici nu mă interesează prea tare (mie mi-au plăcut și Daciile 1300 prezentate acolo), dar citii pe net – și n-am putut să nu rețin cu titlu de WOW – că-s doar 3 în lume și valorează undeva la 5 milioane de dolari bucata, deci curat bjuterie). Evenimentul a avut loc în curtea Castelului Peleș, dealtfel loc de întâlnire cu prietenii și start al excursiei.
  • Circuitul de carturi din Prejmer (Jud. Brașov) – curse cu viteză pe pistă, spre deliciul copiilor mai mici sau mai mari (includ și adulții tot aici). Eu m-am dat cu fi-mea în brațe (și în consecință cu 2 la oră) pentru că e încă prea mică și nu ajunge la pedale. Practic, este cam cât casca. Restul, niște nebuni cu toții.
  • Lacul de acumulare și Barajul de la Zetea (Jud. Harghita) – o scurtă plimbare către Lacul de Acumulare Zetea, aflat la circa 20 de minute de locul în care am făcut baza în primele 3 nopți, și anume un complex de câteva vile la cheie în localitatea Sub Cetate de care ne-am îndrăgostit absolut pe loc (Nagy Lac pe numele lor).
  • Ivo Wildlife Park – aici a fost o aventură în sine. Locul este practic o pădure superbă cu multe luminișuri, cam vreo 400 de hectare cu totul, aflată pe un set de dealuri, în care te duci cu ghid la anumite puncte de observație ca să vezi cerbi, caprioare, mufloni, iepuri și alte viețuitoare. În LINIȘTE :). Ceea ce la noi nu a putut fi cazul de așa ceva, cu 5 plozi fericiți că se joacă pititea prin iarba care îi depășea ca înălțime. Locul este absolut superb oricum, și cu animale și fără.
  • Cheile Vârghișului (Merești, Munții Perșani) – O drumeție de câteva ore cu poduri suspendate, bălăceală la izbuc și incursiuni în peșteri cu sau fără lilieci. Și cu o grindină cât ceapa dezlănțuită asupra noastră a tuturor.
  • Salina Praid – O scurtă vizită și o frumoasă rememorare a săptămânii din noiembrie anul trecut în care am fost cu Suri în vacanța de respirat sare despre care nu am scris nici până în ziua de azi. E simpatic de mers cu copiii pe-acolo.
  • Lacul Roșu & Cheile Bicazului – în drum spre Văratec, acolo unde am făcut baza pentru următoarele 3 nopți. Noi nu am ajuns la timp cât să ne plimbăm cu barca la asfințit, însă mă bucur ca prietenii noștri au reușit să vâslească oleacă. Am trecut repede pe-acolo, în tranzit, cât să mancăm doar și să ne bucurăm de asfințitul reflectat un pic prin jur.
  • Cetatea Neamț – refăcută, reconstruită, da. Mi-au plăcut atât locul cât și împrejurimile. Am mai aflat lucruri. Și mi-am mai cristalizat imaginea despre cum devenea cu luptele vremii 1400.
  • Mănăstirea Neamț și muzeul aferent – vorbim istorie. Mi-a plăcut destul de mult muzeul din incinta mânăstirii și contactul aproape direct cu epoca 1400 și Ștefan.
  • Rezervația de Zimbri Dragoș Vodă din Vânători-Neamț.  Am tăiat-o really,  din două motive. Primul, pentru că mi-a lăsat un gust amar – și chiar dacă încercarea și dorința de conservare și protejare a speciilor e demnă de toată lauda,  locul tot mi s-a părut un Zoo trist. Motiv pentru care, doi, am și stat foarte puțin acolo. Nu știu. Eu cred că locul animalelor este la ele acasă și nu după niște garduri de sârmă. Zoo-Zoo, dar măcar să fie lăsate mai libere puțin… Și poate că această rezervație nu este neapărat așa, având în vedere cele 11.000 de hectare de care dispune, dar cum se face totuși că multe animale – nu știu dacă toate, și probabil că în ceea ce privește zimbrii nu-i așa, căci aveau foarte mult spațiu mai în spate, dar ursul, căprioarele și cerbii se coceau în niște cuști mult prea mici pentru ei…). Ă-ă.
  • Durău – Cabana Fântânele (Masivul Ceahlău). O drumeție cu perspectivă și pentru sufletul meu. O parte dintre noi au mers către Cascada Duruitoarea, dar eu am vrut la Cabană strict pentru peisaj. Mdah, ultima vizită în zonă se ștersese cu totul din anul 2000 până în prezent.
  • Humulești – Casa și Muzeul Memorial Ion Creangă. Am plecat înspre acolo relativ plicitistă și mai mult din dorința de a le povesti copiilor care-i treaba cu Poveștile si Amintirile, deși nu mă așteptam la vreun mare interes nici din partea lor cinstit vorbind. Și iaca surpriza, că tot mai sunt lucruri de descoperit (vezi viața lui Ion Creangă dincolo de Amintiri din Copilărie de exemplu), iar muzeul de lângă casa memorială ascunde o gră-ma-dă de unelte și vechituri ce mi-au adus aminte de podul casei în care am copilărit, pe care cu destul de multă greutate m-am oprit din a le cerceta pe toate părțile cu ochiul unui om curios. Cum se bătea untul, cum se făcea roata, cum se torcea lâna, cum se cântăreau lucrurile. Un fel de SF în trecut dacă stai să te gândești. Mă tot gândesc la dublurile astea mai mici din generațiile de la sfârșitul alfabetului… și la approach-ul educației lor… dar hai să rămânem on-topic.
  • Mănăstirea Agapia – eu nu-s cine știe ce apropiată de cele sfinte, dar picturile lui Grigorescu din interior și din muzeu… Nu poți să fii la doi pași de ele și să nu te duci să îți clătești puțin ochii, știi?
  • Piatra Neamț – iaca surpiza! Telegondolă, pârtie de schi, un orașel cochet și mic care mi-a plăcut mult de la prima vedere, deși am stat foarte puțin și pot spune că l-am văzut mai mult de sus din gondolă. Tot ce pot spune e că m-am gândit cum ar fi să mă mut într-un oraș mic de munte de la noi :).
  • Castelul Sturdza (Miclăușeni) – din nou da. Dar și mai mare va fi acest “da” după ce acesta va fi restaurat. Este practic vorba despre un fost conac al familiei Sturdza, reamenajat și mărit la începutul secolului trecut, care castel-conac a trecut apoi prin multe încercări rusești și comuniste și nu numai. Pline de istorie, interioarele odată pline de cărți și obiecte și decorațiuni de mare valoare, au rămas acum goale…
  • Lepșa (Jud. Vrancea) – o ultimă oprire la care cu regret nu am putut participa, dar pe care țin eu musai să o menționez aici că a fost aproape și că îmi doream mult să merg în partea aceea. O parte din prietenii noștri au rămas acolo încă o noapte, făcând o scurtă drumeție la Cascada Putna pe drumul de întoarcere acasă.

Așa că uite-așa fu tura de anul acesta. Și fiecare loc în parte a fost frumos. Și a calători în sine, a descoperi oameni și locuri, oriunde o faci, te umple. Toata ideea e să o faci cu grijă și cu respect față de cât de multe din cele care contribuie la simțirea ta de bine poți, ca să zic așa.

Eu una o să încerc să vă povestesc cât mai multe și să mă apuc de treabă pentru fiecare segment în parte, pe bucăți, zic :), cu foto cu tot.

By | 2017-07-04T16:32:32+00:00 July 4th, 2017|Categories: CU COPIII, ROMANIA, TOURING ROMANIA|Tags: , , , , , |0 Comments

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Cu grijă. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Cu interes și cu respect pentru toate locurile în care merg. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. Informații de folos pentru voi? Sper, căci e tare fain să descoperi. Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cu siguranță. Mă bucur mult atunci când le pot povesti undeva (adică aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez acest loc numai bun de scormonit. După informații, dacă vă trebuie, dar și după altceva, chiar și mai important: o părticică din noi. Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment