Sezonul de Galben

Sezonul de Galben

E plin de galben prin lanurile României. Și combinat cu sezonul de averse – rețeta perfectă pentru un contrast absolut strălucitor.

Cine s-ar fi gândit ca “Săptămâna Sărată” de contact cu Societatea Geriatrică se va dovedi atât de bogată vizual (și nu numai), că eu sigur nu. De aceea nici nu mi-am luat aparatul cu mine. Și de altfel nici cine știe ce pregătită n-am fost pentru toate celelalte treburi care m-au luat prin surprindere.

Găsesc că puține lucruri pot bate efectul “trasului brusc de volan” într-o direcție aleatoare stabilită pe loc. Sau a suitului în primul tren din fața ochilor, lăsând loc suprizelor descoperirii.

Așa și eu mai toată săptămâna, poate cât să mai desărez lucrurile, chiar dacă a costat în plus ceva timp și destulă post-recuperare corporatistă.

Visam la un lan din ăsta de rapiță de multă vreme. Și visez în continuare – se pare că nu mi-a ajuns bucățica de jumătate de oră pe care mi-am făcut-o cado’ așa dintr-o dată.

Je, cu telefonul pe câmp, avec la petite blanche-et-noire minimaliste, parcată (mai bine zis lăsată) semi-dubios în șanț, în zona Moara Vlăsiei. Foarte propice zona pentru rapiță, bag seamă.

Enjoy!

Și click pentru slideshow.

 

 

 

By | 2017-05-22T00:00:14+00:00 May 8th, 2017|Categories: SAPTĂMÂNA SĂRATĂ, TRAIN OF THOUGHT|Tags: , , |0 Comments

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Cu grijă. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Cu interes și cu respect pentru toate locurile în care merg. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. Informații de folos pentru voi? Sper, căci e tare fain să descoperi. Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cu siguranță. Mă bucur mult atunci când le pot povesti undeva (adică aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez acest loc numai bun de scormonit. După informații, dacă vă trebuie, dar și după altceva, chiar și mai important: o părticică din noi. Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment