Quantum Leap 25+

Quantum Leap 25+

– Vii azi la mate?

– Nu, că n-am notă și nici nu mi-am scris.

– Bine, vezi că eu mă duc. O să-i bag eu ceva, că te duci la doctor sau ceva. Vezi că săptămâna viitoare avem teză. Și nu uita să-mi aduci caseta cu Led Zeppelin.

Se despărțiră fix acolo, la cișmea. Amândouă cu pletele lungi și cărare pe mijloc, ea blondă cu blugii rupți la genunchi și bocanci, și cealaltă brunetă, cu un medalion flower-power uriaș și o fustă neagră lungă până la pamânt. Fiecare cu visurile ei, cu gândurile ei, cu adolescența ei tumultoasă. Unite de-o bancă, de-o copilărie și de multe fără vorbe.

În căști se auzea clar chitara lui Gilmour.

*

Mai miroase încă a petrosin și clădirea mare cu iz interbelic e intactă și aproape neschimbată. Acum nu mai există cișmeaua, iar curtea goală cu băncuțe pe care obișnuiam să stăm cu totul anapoda inclusiv în timpul orelor, e alta. Tablele negre de sticlă pe care scârțâiam cu cretă și pe care ne codeam care mai de care să le ștergem de mari ce erau, sunt înlocuite acum de board-uri albe cu markere. Culoarele par mai înguste, iar ferestrele claselor, care păreau atunci incredibil de înalte, permit acum să privești înăuntru fără să fie nevoie să te mai ridici pe vârfuri. Sala de sport e tot acolo, la fel de familiară și cu același om drag și același ecou de la începutul începutului. Scările masive și pătrate susțin și acum, la fel de gri, cine știe al câtelea set de milioane de pași.

Toate-s vechi și nouă toate.

1990-2017: 27 de ani. Colegiul Național “Ion Luca Caragiale”, Ploiești. Prima vizită din 1999 încoace. Întreaga galerie foto mai jos.

Click pentru slideshow.

By | 2017-07-04T09:51:16+00:00 May 9th, 2017|Categories: SAPTĂMÂNA SĂRATĂ, TRAIN OF THOUGHT|Tags: , |0 Comments

Leave A Comment