Bun venit în spațiul meu public…

Bun venit în spațiul meu public…

Unde din când în când și total inconsecvent digitalizez diverse.

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe…

Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez locul acesta numai bun de scormonit. După informații, dar și după alteva, chiar și mai important: o particică din noi.

Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

De ce mă operez de LIA

Home/RECONSTRUCTIE LIA, TRAIN OF THOUGHT/De ce mă operez de LIA

De ce mă operez de LIA

De fapt punerea “în titlu” este cât se poate de nepotrivită. În primul rând că nu mă operez eu, ci sunt operată de alții. Și propriu-zis nu se operează ligamentul ci se reconstruiește. Este vorba de ligamentul încrucișat anterior de la genunchi, desigur.

În anul de grație 2009 am avut o coleziune cu o doamnă pe o partie roșie din Kaprun. Numărul 12, rețin, sau să fi fost pârtia 7? Seara la 4 jumate la ultimul telescaun. Dânsa a plecat de pe loc fără să se asigure, iar eu aveam suficientă viteză și eram suficient de neexperimentată încât să nu pot evita contactul. Așa că am curs la vale încolăcite amandouă pe un șleau înghețat până când nu mi-au sărit schiurile și ne-am oprit.

Între timp eu mă uitam la genunchiul meu stâng pocnind în aer habar n-având ce urma să însemne treaba asta în continuare pentru mine.

Vă duce gândul în termeni de “câte nu s-au mai putut face?”. Eu vin și zic fix invers – sunt mai multe lucruri pe care de fapt le-am făcut și învățat tocmai pentru că. Și de lucrul ăsta mi-am dat seama fix acum, pe măsură ce scriu aceste lucruri.

Acum schiez de 10 ori mai bine ca atunci și am în spate de tot atâtea ori mai multe experiențe sportive și nu numai decât poate fără suceala din aer. Și vara asta poate că voi avea răgazul să continui toate poveștile începute și necontinuate, inclusiv pe asta.

E ora 5.32 am si îmi pregătesc catrafusele ca să plec la spital. Acolo mă așteaptă cea mai faină echipă de medici (a se citi oameni, și încă mai mult decât atât) pe care conjunctura i-a adunat ca să repare ceea a venit momentul să repar. Mult succes, dragilor! Ceea ce-mi doresc și mie :).

Sursa feature photo: onsmd.com

By | 2016-06-20T23:54:56+00:00 May 10th, 2016|Categories: RECONSTRUCTIE LIA, TRAIN OF THOUGHT|Tags: , , |0 Comments

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe… Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment