Despre mine

Pasionată de munte și outdoor încă din copilărie, încerc să le păstrez în continuare în viața mea de om mare și să îi încurajez și pe alții să o facă.

Călătoresc mult și aș vrea să înrămez undeva aventurile mele prin lume.

Îmi place să mă joc cu cuvinte, cu povești, cu scenarii, cu idei, cu foto sau cu muzică exact așa cum sar ele din trenul gândirii. Și mă bucură să le pot da mai departe.

Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, scormonim aici cu doar un click. După info dar și după ceva mai important: o particică din noi.

Iar eu vă mulțumesc pentru fiecare vizită și... bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Vietnam 2015. Delta Mekongului

Home/ASIA, ASIA 2015, PRIN LUME, VIETNAM/Vietnam 2015. Delta Mekongului

Vietnam 2015. Delta Mekongului

Deja am în cap circa 1000 de povești despre cele doar două zile petrecute pe-aici până acum. Au fost zile super pline și frumoase, cu o gramadă de informații și senzații și păreri și bag seamă de pe acum că nu o să am timp de relatări mai complexe, cel puțin nu până când vom ajunge la mare, ceea ce mai durează câteva zile bune.

Hai pe săritelea cu câteva dintre ele. (FYI am ajuns chiar azi pe insula – Phu Quoc Island – la vreo vreo 5 zile după ce am scris articolul ăsta prin vreun avion ceva).

Ieri ne-am petrecut ziua din nou pe drumuri. Îmi place la vacanța asta că ne respectăm cumva ideea nescrisă că vrem să nu ne mai petrecem atât de mult timp fix în orașe, ci mai degrabă să ieșim în natura din împrejurimi, ceea ce s-a și întâmplat până acum.

Delta Mekongului (Mekong Delta)

20151110-DSC_5275

Delta Mekongului, altfel spus Mekong Delta că-mi vine pe English, sau Regiunea de Vest a Vietnamului sau tradus din limba lor “Nine Dragons River Delta” e situată în apropiere de Ho Chi Minh City așa că e foarte potrivită pentru o tură de una sau câteva zile de ieșit din oraș, pentru cine e amator de așa ceva. Desigur că într-o singură zi nu apuci să ajungi decât până într-un fel de Tulcea și nu ai efectiv ocazia sa bălăurești prea mult pe canale, dar ca și prim contact cu zona merge. Noi ne-am luat un tur cu un ghid local de la hotel, asta după ce cu o zi înainte bălăuriserăm din nou pe lângă oraș la Cu Chi Tunnels cu un alt ghid pe care l-am exmatriculat a doua zi pe motive de nebunie (a lui desigur :)). Noi în general chiar suntem pretențioși 🙂 iar primul nenică a căzut în dizgrație destul de rapid. Stilul ONT, așa :). Dar o să vă povestesc altă dată care a fost treaba cu el.

Până una alta ieri am fost cu Sun, un tip simpatic și tinerel care știa pe lângă engleză (lucru rar întâlnit prin zonă) și o mulțime de alte lucruri (o să pun și datele de contact într-o postare separată cu info de genul ăsta). Din nou cu vanul, din nou doar noi, din nou custom-made; uite de-asta e frumos să călătorești în grup mare și de capul tău independent, pentru că nu te mai freacă nimeni la cap cu tot felul de rigori obosite.

Ce se întâmplă într-un tur în Delta Mekongului?

Păi mergi cu vanul vreo 2 ore jumate până într-o localitate de acces pe fluviu, în cazul nostru Cai Be, de unde mai apoi up you go pe o barcă mai măricică gen vaporaș așa cu motor și acoperiș și pleci în croazieră :).

20151110-DSC_5387

După ceva vreme în care dacă vrei te poți da cu spray pentru țânțari deși problema țânțarilor e destul de overrated pentru Vietnam cred (să nu vorbească gura fără mine, că încă n-am plecat de-aici, dar cel puțin până acum n-am avut cine știe ce probleme) – și nu zic asta doar din capul meu ci pentru că am întrebat pe multă lume care ne-a spus că în prezent problema malariei chiar nu mai suportă comparație cu ceea ce a fost în trecut, iar în zonele astea turistice chiar nu e cazul să îți faci probleme prea mari – cum spuneam te dai cu DEET sau cu ce ai prin geantă și te bucuri de peisaj.

20151110-DSC_5475

Mekong-ul mâlos, desigur, și maro, dar ce fluviu nu este :). E al 12-lea fluviu ca lungime din lume (aprox. 4.350 km) cu originea în platoul Tibetului și care traversează mai apoi China, Myanmar, Laos, Thailanda, Cambodgia și Vietnamul. E un fluviu dificil de navigat – cu toate acestea este o rută comercială foarte importantă între China și Sud-Estul Asiei.

20151110-DSC_5255

O chestie interesantă de spus este că dpdv biodiversitate, e acolo cot la cot cu Amazonul, una din ariile cele mai bogate din lume la capitolul ăsta. Cele mai multe specii de pește ever :). Pentru pasionații care doresc o lectură mai detaliată, uite aici. Iar despre Delta Mekongului, aici. Și pe harta zonei, cam așa:

După ce mergi cale de vreo jumătate de oră cu vaporașul, ajungi frumos într-o zonă de acces pe canale (care separă între ele satele și zonele de locuit) unde e nevoie să te transferi din barca mare într-o lotcă locală. Noi în două.

20151110-DSC_5249

Nenică, cum spuneam și cu alte ocazii, Surina asta e o amfibie. Oriunde în apropierea apei este raiul pe pământ pentru ea, n-am mai pomenit așa ceva. Bărcuțele astea n-au făcut vreo excepție. Așa că înarmați cu pălării (doar noi), în căutare de crocodili (doar ea) și cu picioarele aproape de apă (cu toții), am purces pe canal până la intrarea în sat.

Și ne-am mai intersectat pe drum cu câte unii-alții

Și odata ajuns acolo te plimbi pe ulițe și descoperi toate fructele pământului, de la banane la rambutan la jackfruit la dragonfruit și coconut, te mai oprești pe traseu la o cârciumioară cu lăutari și program artistic și mai mănânci niște fructe și mai bei un ceai verde în timp ce copilul tău își dorește să cânte compoziții proprii în gura mare și tu nu-l lași, asta ca să nu strice programul artistic și el te întreabă la sfârșitul fiecarei melodii “Acum pot, mami, acum pot să cânt?”.

Locul seamană destul de mult cu Pulau Ketam (Crab Island/ Insula Crabilor) din Malaysia, unde iarăși îmi vine un zâmbet pe buze când mă gândesc și îmi amintesc în ce submarin am ajuns acolo. Odată și-odată trebuie să pun mâna să ma las de servici și să scriu toate poveștie astea din călătorii, pe bune :).

Mai apoi te urci din nou pe vaporaș și mai ajungi în alt sat unde intri într-o casă foarte foarte veche unde rămâi să și mănânci spring rolls cu fish sauce, supă cu porumb, pește cu ananas și salată rulate toate în foaie de orez sau porc cu sos și orez bun-bun.

Îmi place mâncarea vitenameză. Mă enervează puțin însă că ei servesc mâncarea turiștilor necondimentată deloc, deși în specificul local se manancă foarte hot. Așa că și noi am pățit la fel și a trebuit de fiecare dată să cerem surplus de chilli pentru a satisface atât preferința propriilor gusturi cât și dorința noastră de autenticitate. Este o mâncare care împletește multe arome, dulcege și parfumate, iuți by default dar aromate dacă nu le vrei iuți. Se folosește foarte mult coriandrul plus variatiuni nu toate au același gust pe care îl stim de-acasă, se folosesște mult chiar și menta. O spun acum și cu siguranță o voi mai repeta – pentru mine cel puțin, argumentul suprem pentru o vizită în zonă este aceasta mâncare excepțională a oamenilor ăstora. Și cine mă cunoaște știe că nu-s vreo gurmandă de fel. Însă aici se petrece ceva cu mine. O schimbare de tip radical :). Și apropos de mâncare, o să vă povestesc eu curând în altă postare cum am fost noi doar fetele pe 6 din cele 4 milioane de scutere prin Ho Chi Minh City ca să mâncăm street food autentic împreună cu o gașcă de studenți cât se poate de simpatici.

Revnind la deltă, ce îmi pare rău este că nici de data asta nu s-a legat niciun floating market. Vă vine să credeți în ce hal suntem, că venim de aproape 10 ani în zonă și n-am apucat și noi ca oamenii normali să mergem la niciun floating market? Asta pentru că în general trebuie să te trezești la niște ore grele pentru un grup care se organizează pe cont propriu. Acum, când cu tura asta pe Mekong, trecurăm pe langă una, numai că rămăseseră din ea doar bărcile goale și ne-a explicat Sun cum că e un floating market engros de fructe și legume care nu se prea aplică la moment pentru grupulețul nostru. Data viitoare, nenică! Așa zicem din 2008, credeți că mai avem vreo șansă?

Pe terasă la prânz ne-am întâlnit accidental și cu niște prieteni aflați și ei în vacanță prin zonă, cu care de altfel trebuia să ne și vedem în seara cu pricina, numai că uite așa e mică lumea și în sud-estul Asiei și niciodată nu știi cu cine te mai poți întâlni la masă :).

Am încheiat tura într-un loc foarte drăguț – o manufactură locală de dulciuri. Știați că exista popcorn de orez (noi le știm drept orez expandat, cred)? Sau că tapioca se poate transforma în ceva dulce și foarte bun?

Foarte drăguțe toate procedurile “manuale” de fabricare ala acestora + altele, produse nu chiar casnic dar nici la o scară foarte mare. Mai au oamenii pe-acolo un fel de vin de șerpi (snake wine), o licoare cu proprietați binefăcătoare cu un șarpe macerat acolo înăuntru tip borcănelele cu formol din laboratorul de biologie. Nu m-a atras foarte tare subiectul ca să fiu sinceră.

Uite de atmosferă, cam așa stau lucrurile prin marketurile vietnameze

20151110-DSC_5503

Dulciuri din orez

20151110-DSC_5508

Și mai apoi din nou cu vaporașul până la pontonul unde lăsaserăm vanul, bucurându-ne de soare și lumină frumoasă. Cei mai mici dintre noi pot deveni uneori foarte simpatici și activi când sunt obosiți de aceea am cântat tot drumul și mai apoi a trebuit să ne supunem ordinelor de camuflare la vederea “ierbii verzi” care ne ataca barca din toate părțile.

Între timp iarăși atenți la cum sunt oamenii și la cum arată locurile.

20151110-DSC_5406

Cât se poate de specific zonei aș putea spune

20151110-DSC_5380

Click pe foto pentru slideshow

All in all, experiența e una faină, dar acum nimeni nu trebuie să se aștepte la cine știe ce lucruri extraordinare. Este o excursie cu barca pe un fluviu cu o vizită în niscaiva sate locale chitită/ chitite pe entertaining tourists, la modul cam pe bandă cel mai sincer descris. Cred însă că mai la sud, în inima deltei, poți găsi lucruri, sate sau faună și mai interesante (și niscaiva malarie poate 🙂 ) și mai cred că pentru pescarii înrăiți este o experiență foarte faină, excelentă chiar, deși aud că nici pește nu se mai prinde ca pe vremuri. Dar o să  mai revin eu puțin la stilul pe care mi se pare mie că îl au oamenii de prin partea locului 🙂

Adaug câteva foto și dintr-un market local unde ne-am oprit pe drum la întoarcere, market cu loc de mâncat, desigur. Mâncarea pe stradă și nu numai acolo este un mod de viață la oamenii aștia. O să încerc să scriu separat un articol, merită.

Oamenii mici folosesc scaune mici și nu glumesc deloc când spun asta. Toate scaunele de pe stradă sunt din acelea pe care eu le găsesc la noi doar în locurile de joacă petru copii 🙂

20151110-DSC_5529

Sticky rice și carne de porc fermentată… Nu întrebați de ce… doar și noi consumăm lapte fermentat, de ce nu ar consuma și ei alte proteine modificate chimic în aceeași direcție? 🙂

20151110-DSC_5524

Banh Bao – un fel de chifle ce conțin carne de porc sau pui, ceapă, ouă, ciuperci și legume. Mai pot conține cârnat sau ou tare înauntru. Nu am nici cea mai vagă idee de ce unele dintre ele sunt verzi.

20151110-DSC_5527

Cald? Cam da. Vreo 33 de grade cu umiditate, dar nu excesivă. La umbră absolut suportabil, la Singapore de exemplu e mult mai rău. Și Vietnamul orișicum este aparte din acest punct de vedere, pentru că, în timp ce în sudul țării sunt doar două anotimpuri (cald și foarte cald :), adica dry și wet season), în partea de nord lucrurile sunt puțin atipice în sensul că vara e un climat subtropical umed iar iarna oarecum temperat. Nu prea știu eu exact, dar în orice caz, în nord sunt 4 anotimpuri și uneori (foarte rar) chiar și zăpadă.

Acestea fiind spuse, după dulciuri hop în van și fuga la hotel că întârziam la întâlnire. Căci noi, ca de obicei, ne-am făcut prieteni loco cu care ne-am petrecut serile – adică mă rog mă bag și eu în seamă, eu una n-am petrecut decât o seară până mai târziu – cea de pe scutere – în rest după 10-11 pm am rămas cu Suri la culcare în timp ce lumea a mai băgat o muzică live sau o tură de plimbare nocturnă pe străzile populare pentru backpackerșii din Ho Chi Minh. De data asta ghidul neoficial al grupului a fost un tip foarte simpatic ce se ocupa de recepția hotelului unde am stat și care în timpul liber făcea tururi pe scuter cu turiștii și îi conducea în cârciumi locale.

În curând vă povestesc și despre Ho Chi Minh ca oraș (cei mai mulți dintre noi îl cunosc drept Saigon) și ce-ar fi drăguț de facut prin zonă plus alte info, și vă mai zic că e în lucru și un articol (de foarte mare suprafață) despre istoria “vulgară în sens de populară” (că altfel nici nu am cum să mă ating de acest subiect) a Războiului din Vietnam. Căci atinserăm puțin și subiectul acesta, desigur, la cât de mare este acest capitol pentru istoria locului. Plus că deja acum am adunat și experiența de la munte din Sapa, 2 zile de trekking în acest Zermatt al Vietnamului :), plus serile frumoase in Hanoi… cam am treabă cu scrisul, să știți.

Dar hai că acum mă opresc pentru că deja este prea mult, zic :).

By | 2016-11-28T12:19:17+00:00 November 10th, 2015|Categories: ASIA, ASIA 2015, PRIN LUME, VIETNAM|Tags: , , , , , |4 Comments

About the Author:

Pasionată de munte și outdoor încă din copilărie, încerc să le păstrez în continuare în viața mea de om mare și să îi încurajez și pe alții să o facă. Călătoresc mult și aș vrea să înrămez undeva aventurile mele prin lume. Îmi place să mă joc cu cuvinte, cu povești, cu scenarii, cu idei, cu foto sau cu muzică, exact așa cum sar ele din trenul gândirii. Și mă bucură să le pot da mai departe. Și vă mulțumesc pentru fiecare vizită și... bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

4 Comments

  1. doina November 16, 2015 at 12:03 pm - Reply

    Imi place foarte mult cum povestesti! Sarutari tuturor. Doina

    • Ileana Toma November 17, 2015 at 8:11 am - Reply

      Mă bucur mult că ne urmărești poveștile :). Te pupam si noi

  2. doina January 8, 2016 at 12:26 am - Reply

    Si eu, Doina, matusa-ta, sunt incantata de ispravile voastre! Sunteti minunati si aveti perspective, pe toata Tera! Si ani buni inainte!

Leave A Comment