Bun venit în spațiul meu public…

Bun venit în spațiul meu public…

Unde din când în când și total inconsecvent digitalizez diverse.

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe…

Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez locul acesta numai bun de scormonit. După informații, dar și după alteva, chiar și mai important: o particică din noi.

Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Vietnam 2015. Ho Chi Minh City (1)

Home/ASIA, ASIA 2015, PRIN LUME, RECENTE, VIETNAM/Vietnam 2015. Ho Chi Minh City (1)

Vietnam 2015. Ho Chi Minh City (1)

În ceea ce privește poveștile noastre din Vietnam, am spus “Let’s” acum vreo jumătate de an și m-am oprit acolo. Deh, inconsecvența. Zic doar să sperăm în apariția consecvenței… :).

Hai să vă mai zic despre Vietnam. Lucuri pe care le știți, sau poate că nu…

Ho Chi Minh City

Ho Chi Minh City, Vietnam

Ho Chi Minh City a fost prima noastră destinație mare. De la Singapore știți deja că am prins cu foarte mare efort și noroc următorul zbor încolo (povestea aici). Am zburat cu Jetstar, lowcost regional (companie australiana, cu baza la Melbourne) care operează mult în zonă și pe care îi recomand liniștită – pentru că au fost suficient de flexibili încât să ne încânte din prima și mai ales datorită costurilor la fel de încântătoare (aprox. 50 usd/ zbor scurt sau local în Vietnam). Așa că dupa 4 + 14 + 2 adica 24 de ore pe drum cu pauze cu tot, am ajuns și la prima destinație. A breeze, aș spune, comparând cu cele 2 zile până-n Fiji de anul trecut.

Aeronava cu care am ajuns n-a fost trasă la burduf, așa că am coborât scările respirând direct aerul cald al orașului, mult mai suportabil față de multe alte zone tropicale vizitate până acum. De ce vă spun asta? Pentru că în secunda în care am pus piciorul pe prima treaptă și m-a izbit aerul locului, gândul m-a dus înapoi cu aproape 50 de ani la “what it must’ve been like” să aterizezi printre avioane militare într-o atmosferă de război și “what it must’ve felt like” pentru cei care ajungeau aici în perioada aceea să știe că pun piciorul într-un loc atât de expus și riscant la momentul respectiv. Nu că vacanța asta ar fi avut prea multe aspecte istorice ca și conținut, ba chiar dimpotrivă, dar ăsta e feelingul și acelea au fost întrebările cu care eu m-am dat jos din avion, ce să fac… și care evident că s-au estompat aproape cu totul în urmatoarele 5 minute când am intrat într-un aeroport modern cu suficient de multe facilități încât să demonteze poate ideile unora cum că am intrat într-o țară comunistă rămasă în urmă sau cumva învechită, cu uniforme kaki și cu un aer prăfuit și birocrat în spatele birourilor din lemn de altă dată. Câtuși de puțin!

Ho Chi Minh City, Vietnam

Milioane de scutere zumzăie non-stop pe străzi colorate într-un trafic hiper-aglomerat și amestecat cu mașini și biciclete și oameni și cărucioare de street food pe două roți și buticuri stil Dragonul Roșu și tarabe cu chinezării înșirate pe stradă, fără a respecta absolut nicio regulă de circulație whatsoever. Vrei să întorci scuterul pe dungă continuă cu 100 de alte scutere venind către tine de pe contrasens? Îți faci literalmente loc centimetru cu centimetru. Vrei să traversezi strada? Îți ridici mainile în aer în speranța că hoardele te vor vedea și te vor ocoli. Ca pieton pare sinistru, dar vă spun și în calitate de rider pe scuter în același oraș, că din șa lucrurile nu mai par atât de înfiorătoare și că, la mica înțelegere, se poate și un trafic cât de cât funcțional într-un oraș cu 8-9 milioane de locuitori și aproape 6 milioane de scutere. Este o adevarată modă inclusiv a măștilor de față folosite pentru a se proteja de poluare sau a căștilor purtate pe cap care nu seamană nicidecum cu ce văd eu prin București. Mașini sunt mai puține și în general par ca respectă un soi de reguli oarecare… Însă dacă nu ești acolo, în mijlocul lucrurilor, nu există cuvinte care să poată reda haosul și zumzăiala liniei aparent impenetrabile de muște pe două roți care iau cu asalt toate intersecțiile. Cred că este orașul cu cele mai multe scutere pe cap de locuitor din lume și în mod clar prezența lor face parte din farmecul și unicitatea locului, fiind o atracție de sine stătătoare. De asta am și început povestea cu ele.

Insist, dacă aveți timp și chef, să stăruiți puțin în fotografiile astea din Ho Chi Minh, pentru că în fiecare e de descoperit o bucățică a locului. Știu, pentru că de acolo vin, le văd altfel, dar amalgamul de lucruri existente pe centimetru pătrat în țara asta este absolut fantastic. De la șosetele/ încălțările din picioare și camuflarea totală în trafic la 35 de grade Celsius, până la depozitele cu uși deschise înșirate pe stradă.

Ho Chi Minh City, Vietnam

Apropos de uniforme kaki :).

Ho Chi Minh City, Vietnam

Ziceam că lipsește stătoșenia. Așa și este. Orașul este cel mai mare din Vietnam și este plin de viață.

Ho Chi Minh City, Vietnam

Nu-i lipsesc zonele cu clădiri moderne, casele în stil franțuzesc vechi, bulevardele late, prezența corporațiilor, aifoanele, magazinele de tot soiul și reclamele stradale. Toate presărate desigur cu amprenta locală, printre maghernițe sau locuri (semi) insalubre după standardele astea sparkling ale noastre ăstora din “vest”.

Ho Chi Minh City, Vietnam

Peste toate tronează cultura mâncării la fiecare colț de stradă sau pe orice trotuar. Și când spun “orice” ma refer fix la “orice”, nu glumesc, nu exagerez. Orice bucățică de asfalt liberă se poate transforma cu 2 măsuțe și 10 scăunele din alea minuscule într-un loc de luat masa. Un orezel colorat, un pește sau fructe și mirodenii, că vrei să le cumperi pentru acasă sau că vrei să le mănânci pe loc… totul se întamplă pe trotuar.

Oamenii gătesc acolo, câștigă bani acolo, își cresc copiii acolo, unii dorm acolo, în șlapi și cu pălării, destul de distanți și nu chiar atât de veseli tot timpul.

Ho Chi Minh City, Vietnam

Seamănă pe undeva cu Bangkok-ul, deși nu izbitor – mie una mi-a sunat, desigur, ca un oraș tipic din Asia, dar mi-a placut mai mult decât altele – poate că seamană între ele ca stil, sau poate la permanenta prezență în stradă. Nu este un oraș atât de bogat precum Bangkokul, de exemplu, e cu siguranță mai restrictiv și mai conservator, dar cumva mai cald și mai prietenos.

Însă partea cu adevărat bună este ca nu pute nene, ba chiar, given the area, mi s-a părut un loc chiar salubru – ori m-am obișnuit eu și nu mi se mai pare nimic chiar atât de sinistru, ori atmosfera este într-adevar mai spălată decât prin alte părți. De exemplu parcă nu mi s-a mai oripilat carnea pe mine la fel ca în Kuala Lumpur unde nu știu dacă vă mai amintiți cum zăceau gunoaiele pe caldarâm și mișunau mustăcioșii pe la picioarele turiștilor în căutare de autentic pe străduțele mai nepopulare (adică e vorba de picioarele noastre, pentru că restul turiștilor din Kuala Lumpur erau la mall sau în vizită la Petronas Towers). Some of authentic SE Asia is not for the faint-hearted, believe me.

A! E pregătit deja, separat, un articol despre ce pot oamenii aștia să care pe scuterele lor. Incredibil! Și mă bucur mult că am reușit să pun cap la cap proiectul ăsta – ideea realizării lui mi-a venit chiar din prima zi a city-break-ului nostru. Un teaser, așa… :).

Ho Chi Minh City, Vietnam

Revenind la oile noastre. Am stat vreo 3 nopți în Ho Chi Minh City, 2 zile pline adică. Și o seară la întoarcere.

Partea bună este că am reușit să facem foarte multe lucruri faine deși timpul a fost scurt. Nu stiu cum exact, dar we did it, mai ales că suntem și un grup mare (8 în total – the so-called “Family”, că toți se refereau la noi așa de data asta, uluiți apoi când le subliniam că de fapt doar 3 dintre noi se regasesc în această stare socială). Asta una, și a doua că o avem și pe prâslea alături: 4 ani și anduranță mai mare chiar și decât unii dintre noi. Mai pune că nici nu ne-am organizat cine știe cât apriori pentru această tură, lasând-o să se întâmple mai mult sau mai puțin singură…

Partea și mai bună este că am și ieșit din oraș, de două ori chiar; iar partea eficientă e că am și experimentat mai mult decât mulțumitor atât “street life” cât și “street food” cât și istorie cât și plimbat prin centru cât și chilipiruri sau suveniruri la night market cât și găsit cârciumi locale faine cât și împrietenit cu localnici cât și mers cu scuterul cât și cunoscut fotbaliști celebri cât și cât și cât și. Acum că stau să le adun, când om fi reușit nenică să le facem pe toate?

… eeerrr… Va urma :).

By | 2016-11-28T12:19:17+00:00 November 8th, 2015|Categories: ASIA, ASIA 2015, PRIN LUME, RECENTE, VIETNAM|Tags: , , , , |0 Comments

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe… Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment