Bun venit în spațiul meu public…

Bun venit în spațiul meu public…

Unde din când în când și total inconsecvent digitalizez diverse.

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe…

Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez locul acesta numai bun de scormonit. După informații, dar și după alteva, chiar și mai important: o particică din noi.

Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Ce duc vietnamezii pe scutere

Home/ASIA, ASIA 2015, PRIN LUME, RECENTE, VIETNAM/Ce duc vietnamezii pe scutere

Ce duc vietnamezii pe scutere

O lume întreagă, cum s-ar spune. A lor.

Mă bucur mult că mi-a ieșit mini-proiectul ăsta pe care mi-am propus să îl fac chiar din prima zi petrecută în Ho Chi Minh City, pentru că nu mă așteptam deloc să se rezulte în final, să mă pot concentra să fiu pe fază, cu aparatul cât de cât potrivit/ la îndemână, având în vedere că eram destul de pe fugă mai tot timpul, cu grupul mare, cu Suri (chiar dacă era mai mult prin brațe pe la grupul mare), scl. Chiar nu mă așteptam să se rezulte mai mult de 3 foto din idee și m-am bucurat să constat acum, la 6 luni după, că am reușit să suprind totuși câte ceva din specificul locului.

Mi-aduc aminte că la un moment dat am întrebat pe cineva care mi-a spus aparent că există șoferi speciali de tip “curier” pentru genul asta de cărăușeală (mă refer la “tonajul greu”), pe care nu cred că o poate face chiar oricine prin mama traficului, pe bune. În rest, Dumnezeu cu mila. Cred că cel mai tânar pasager reperat în trafic era pe la vreo 2-3 luni, așa. Iar pe cel cu biberonul în gură pe locul din față îl declar cel mai mare temerar. Sau pe mama lui, șoferița, mă rog. Îl găsiți prin pozele de mai jos. Una dintre imagini e mișcată rău de tot, să știți, dar am păstrat-o exclusiv pentru conținut, merită.

Revin cu ideea parcurgerii fotografiilor cu ochii deschiși și atenți, că-s multe de văzut pe-acolo.

Click pentru slideshow. Enjoy!

Va urma, desigur :).

By | 2016-11-28T12:19:17+00:00 November 9th, 2015|Categories: ASIA, ASIA 2015, PRIN LUME, RECENTE, VIETNAM|Tags: , , , , , |0 Comments

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe… Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment