Daydreaming în Făgăraș (II). Custura Sărății. Vârful Negoiu. Lacul și Refugiul Călțun

/, FAGARAS, TURE, TURE IN ROMANIA, TURE LUNGI, TURE SCRISE RECENT/Daydreaming în Făgăraș (II). Custura Sărății. Vârful Negoiu. Lacul și Refugiul Călțun

Daydreaming în Făgăraș (II). Custura Sărății. Vârful Negoiu. Lacul și Refugiul Călțun

Dragi Custureni Sărați (cu copyright, că nu e vorba mea),

Umblă vorba ca e fain să mergi în ture cu fotografi… nu te boscorodește nimeni atunci când te oprești de 1000 de ori pe drum pentru foto. Așa și cu noi. Pregătiți-vă pentru o postare foarte lungă și plină de imagini, pentru că eu cu siguranță nu voi fi în stare să triez ce au fotografiat băieții ăștia. S-au mai strecurat și de la mine câteva, dar grosul tot Paul și Adi.

Să continuăm povestea așadar. Cabana Negoiu. Somnel. Dar înainte asta s-au mai strecurat vreo două uitate din ziua precedentă :).

Eu am dormit ca de obicei la cucurigu în noul meu săculeț de dormit de puf turcoaz molicel marca aia din care nu pot să îmi cumpăr decât câte un produs la 2-3 ani pe care apoi îl conserv :). Zău că în general nu prea am grijă cu lucrurile astea cotidiene, dar cu echipamentul nu glumesc și nu-l împrumut (doar în cazuri excepționale știu ei care sunt – Liv vreau ochelarii de ski înapoi! :)). Așa… am respectat aproape întru totul același layout cu dormitul ca în tura de la Mălăiești de anul trecut (cea cu rufele lui Adi, noaptea pe Take Ionescu), doar o persoană schimbată. Până și camera mi s-a părut la fel :).

Nu ne-am grăbit prea tare cu plecatul, deși inițial așa stabiliserăm, dar de la vorbe la fapte și la rucsacuri reîndesate în care desigur că lucrurile nu mai încap la fel :), se schimbă treaba. Am plecat pe la 9 de la Cabana Negoiu către Vf. Șerbota (2331 m) – Custura Sărății – Vf. Negoiu (2535 m) – Strunga Doamnei – Refugiul și Lacul Călțun (2135 m).

Drumul nostru pentru azi. În dreapta Vf. Șerbota. La mijloc Custura Sărății. În stânga Vf. Negoiu

Dimineața anunța o zi frumoasă dar Făgărașul este plin de aburi, vânt și suprize, așa că l-am înțeles pe Adi că voia să ajungem cât mai repede în creastă, ca să și avem ceva de văzut pe-acolo în afara de aburi/ a se citi ceață.

Astfel, ne-am mai dat puțin în leagăn, am mai băut un ceai, am mai făcut oleacă de foto pe self-timer pe care încă le așteptăm cu toții – mai avem ceva valori printr-un Fuji nedescărcat if you know what I mean și gata.

Hai la drum băieți și fete, că e lung drumul de la Cabana Negoiu până la Călțun prin Custură. Și ascuțit :).

Acum să vă explic câteva detalii tehnice.

De la Cabana Negoiu și până la Lacul Călțun există mai multe posibilități de abordare.

1. Pentru cei ce doresc să apuce calea ușoară și scurtă, e recomandat să se încadreze la stânga (mai către est) pe traseul Cabana Negoiu – Piatra Prânzului – Strunga Ciobanului (Marcaj TA + CR, durată 3 ore).

2. Pentru cei doritori să ajungă totuși și pe Vf. Negoiu în drumul lor către Călțun, fără a parcurge însă Custura Sărății, există traseul Cabana Negoiu – Piatra Prânzului – Vf. Negoiu (Marcaj TA + BR, durată 3 ore). Apoi încă vreo 2-3 ore până la Călțun. A se nota că mai există o variantă de a ocoli Custura Sărății și pe sus, respectiv din Vf. Șerbota (marcaj BG) despre care o să revin cu info mai jos.

3. Și drumul nostru prin Vf. Șerbota – Custura Sărății – Vf. Negoiu și apoi la Călțun.

Noi berbeci. Stick to the plan. Și am plecat pe Bandă Albastră (BA) către Vf. Șerbota (2331m alt.) prin Piscul Șerbotei, traseu clasic prin pădure la căutat de afine și mure. Cu botanică cu tot. Cimbrișor, izmă, etc. Poteca urcă ce urcă, cumva pe coastă, destul de susținut uite nu îmi mai aduc aminte exact și iese relativ repede în golul alpin printr-un jnepeniș unde unii s-au udat mult la picioare din pricină de multa rouă a dimineții.

Apoi drumul continuă pe coama deschisă, tot așa pe un soi de costișă în serpentine, până la un prim punct de belvedere de unde, cu puțin noroc pe care noi l-am avut, am putut trage o ocheadă în jos până la Cabana Negoiu care strălucește foarte frumos acolo prin pădure.

20150703-DSCN1745

Și din acest moment nu i-a mai putut opri nimeni cu foto. Eu nu mi-am dat interesul ca să zic așa, dar gadgetarii și-au scos wide-urile, trepiedele, mirrorless-urile, DSLR-urile, compactele și s-au dezlănțuit. Așa de frumoase și libere sunt toate locurile acolo, încât e păcat să nu le iei cu tine-acasă. Cu toate astea, eu nu uit niciodată și vă îndemn și pe voi să o faceți: să mai dați tehnologia la o parte, că eu una de exemplu așa o să țin minte Cabana Negoiu. Fără tehnologie. Cum a apărut printre nori și-am stat așa cu ochii la ea preț de câteva minute, chiar dacă am ratat momentul efectiv pentru foto (pentru ca desigur norii au revenit la loc în ceva mai scurt timp decât mi-a luat mie să ma satur :)).

De la punctul de belvedere începe și partea de stâncăraie și în cam 3 ore de la cabană (adica pe la 12.00) ajungem pe Vârful Șerbota (2331m alt.), brusc într-o ceață și-un vant de luna octombrie. O fi fost ea a a treia zi din luna lui Cuptor, dar eu nu am găsit niciun cuptor pe vârf. N-am găsit nici Custura sincer, pentru că era toată acoperită de ceață… abia se vedea primul marcaj. Iar vremea si vântul nu păreau a se îmbunătăți sau a trece de partea noastră.

Uite și o serie pe bucata de gol alpin până am ajuns pe Vf. Șerbota. Click pentru slideshow că-s multe.

Tough

Cab. Negoiu – Vf. Serbota

Vârful Șerbota a însemnat pauză de înfofoleală, ceva mâncare și decizii.

Ce se întâmplă atunci când mergi pe munte: este foarte important sa te apropii cât mai mult de o evaluare corectă a tuturor factorilor care intră în componența unei ture reușite. Care sunt factorii ăștia? Printre cei mai importanți sunt dificultatea traseului (diferență de nivel, expunere, lungime) raportată la pregătirea grupului (fizică, psihică, echipament), toate raportate la condițiile meteo, punând în balanță și alte aspecte precum mărimea grupului de exemplu, sau bagajele. Luând tot timpul în calcul și cota de imprevizibil. Nu exclusiv obiectivele pe care ai plecat setat să le atingi sau fotografiile pe care vrei să le faci. Normal ca și acestea sunt la high priority acolo, însă totul trebuie evaluat global și în funcție de alți parametri obiectivi. Și este foarte important să iei in calcul pe toți membrii grupului, nu numai pe tine. Degeaba ești tu pregătit de 100 de ori să mergi în condiții poate mai dubioase, mai expuse sau să parcurgi pe viteză porțiuni întregi. It’s not about you. It’s about safety & all the people involved. Ăsta e un lucru foarte important de ținut minte pe munte. E un lucru pentru care fiecare dintre noi e responsabil și mă bucur enorm că am avut parte de-a lungul vremii de ture reușite din acest punct de vedere. Și că am organizat și eu la randul meu foarte multe ture cu prietenii, reușind să evaluez și să aleg astfel încât să fie bine pentru toată lumea. Și din nou mă bucur mult că micul-marele nostru grupuleț adunat în ultimii ani e format din oameni construiți pe același tipar.

Custura Sărății are renumele celei mai dificile porțiuni de creastă din Masivul Făgăraș. Spectaculoasă și aeriană, situată la peste 2200 m altitudine, aceasta străbate porțiunea dintre Vârful Șerbota (2331 m) și Șaua Cleopatrei (2355 m) printr-o aglomerare permanentă de stânci, lespezi și țancuri expuse, pe porțiuni uneori foarte înguste într-un parcurs continuu de aproape 3 ore. Cu urcușuri abrupte și multe porțiuni de cățărare, cu coborâșuri la fel de abrupte și descățărari ce necesită multă atenție. Parcurgerea traseului pe vreme proastă sau cu insuficientă pregătire fizică și montană în general nu este deloc recomandată. Este un traseu susținut, unde un pas greșit, mai ales pe vreme nefavorabilă, poate cauza accidente mai mult sau mai puțin nefericite; e un traseu care necesită rezistență fizică; întreg traseul zilei de fapt – adică parcurgerea întregii porțiuni Cabana Negoiu – Custura Sărății – Vf. Negoiu – Lacul Călțun cu rucsacuri grele – un aspect foarte important – este un traseu mai de anduranță. Acum, să nu facem din țânțar armăsar, că nu e nimic insurmontabil sau la limita epuizării acolo, dar nu e nici chiar drumul de la Babele la Omu. Trebuie să fii cât de cât antrenat.

Debate

Vârful Șerbota (2331 m), Făgăraș

Foarte important de menționat: Și de pe Vf. Șerbota exista un traseu ce ocolește Custura Sărății – în caz de vreme nefavorabilă sau dacă nu se dorește parcurgerea sa. Este vorba de traseul marcat cu Banda Galbenă ce coboară pe sub Custură (prin sud) și urcă tot la Vf. Negoiu (3,5 ore de la Vf. Șerbota). Pe parcursul său, la vreo 30 de minute de la Vf. Șerbota, Custura Sărății poate fi intersectată la loc dacă se dorește totuși parcurgerea acesteia. Daca nu, BG urcă în final pe Vf. Negoiu ocolind prin Caldarea Pietroasă (așa apare pe harta mea denumirea) toata porțiunea ce leagă Vf. Șerbota de Șaua Cleopatrei.

Așa că șezurăm noi batrânește la un cârnat și-o ciocolată pe Vf. Șerbota. Pardon. Sub Vârful Șerbota că de pe el ne zbura vântul și nu reușeam să ne vedem/ auzim unii pe alții :). Asta după ce ne-am înfofolit bine.

Cum vremea aducea a împuțire, amintirea coborârii zemoase prin trăznete din Fereastra Mare a Sâmbetei a început să mă bântuie :), iar Adi și Paul au gândit sincron, la o mică șezătoare de decizie. Datele problemei: vizibilitate mică, nici nu vedeam prea bine vreo Custură în fața noastră, vânt puternic spre întețire, o atmosferă generală destul de gri cu prospecte minime de îmbunătățire, rucsaci foarte grei și mari pentru unii, primul traseu mai dificil de creastă pentru alții. Ocolim. Just for safety reasons. Best decision.

Și împachetarăm și o luarăm la vale prin dreapta spate (adică sud) pe Banda Galbenă.

Paranteză. Eu nu sunt foarte familiarizată cu Făgărașul. Adică nu la stilul în care să știu hărți, trasee și marcaje pe de rost ca prin alți coclauri. Am ceva documentație pe-acasă folosită cu succes de fiecare dată, dar ce am nu e foarte detaliat iar ce hărți există pe net sunt în general niște porcării la scară foarte mică vechi și obosite. Exceptând 2 bucăți pe care le-am avut cu noi. Eu una de exemplu nu știam din sursele mele – și nici băieții – de Banda asta Galbenă care ocolește Custura fix din Vf. Șerbota. Pe hărțile noastre nu apărea. Știam că dacă vrei să eviți porțiunea dificilă trebuie să te hotaraști de jos de la cabană. Dar recent au apărut hărți și aplicații noi care ușurează mult orientarea în zonă.

Aceasta variantă ocolitoare cu BG coboară inițial prin sud, având creasta de sus tot timpul sub ochi, pentru a intersecta Custura la scurt timp fix după primul pasaj de coborâre al acesteia (din câte stiu, de pe Vf. Șerbota, Custura Sărății (Bandă Roșie – BR) pornește direct pe creastă printr-o porțiune foarte îngustă și expusă, plină de țancuri, după care porțiune imediat începe un coborâș abrupt cu lanțuri cam până în apropiere de locul în care Banda Galbenă îți reoferă posibilitatea să reintri la loc în traseul de creastă.

Ceea ce am și făcut, pentru că iată că vremea nu mai părea atât de amenințătoare și vizibilitatea era mult mai bună. Așa că am reintrat repede pe Custură în traseul de creastă și am continuat pe aceasta până la Șaua Cleopatrei + Vf. Negoiu. Banda Galbenă continuă mai departe ocolind și restul portiunii de Custură rămase, urcând  apoi pe Vf. Negoiu.

Bucata scurtă de ocolire pe care am parcurs-o:

Și zona de intersecție cu traseul principal de creastă:

Lung. Stâncos. Nesfârșit. Lespedos. Aerian. Făgăraș. Nu prea mai întâlnești similar pe la noi, poate doar prin Retezat. Mă și gândeam pe măsură ce înaintam printre stânci că îmi doresc ca toate bucățile de cățărare și stâncărăi să fie cât mai lungi, să nu se termine prea repede :).

Ați citit “Cireșarii” în copilărie? Este într-unul din volume și așa mă oftic că nu mai știu exact în care, un pasaj în care Ionel, unul dintre Cireșari, care era el mai durduliu așa, băga mare la deal pe undeva până când i s-a tăiat, deși toți ceilalți îi spuneau să o lase mai moale; dar reușește să-și depașească punctul critic, după care totul i se pare mega ușor (nu punem la socoteală febra musculară de după). Ei bine, eu m-am simțit mega ușoară pe parcursul întregii ture, fără să fie nevoie sa trec prin niciun punct critic după care să mi se ridice așa, oboseala, de pe mine. Parcă mi s-au mișcat picioarele pe niște motorașe de la început și până la sfârșit, independent de plămâni, pe cuvânt. Articulația de la genunchiul dublu bușit: unsă. Incredibil. Și mentionez asta pentru că până și eu am fost total uimită în raport cu treaba asta. Nici în vremurile mele cele mai bune sau pe vremea competițiilor sportive nu-mi aduc aminte de mine în așa formă maximă. Toate bucățile de stâncăraie și de cățărare au fost exact la înclinația și dificultatea care pentru fizicul meu sunt cele mai potrivite. Parțial de aceea cred că mi-a fost atât de ușor. Plus antrenamentul. Dă-mi bucata asta de traseu cu cătărare și stânci și o fac alergând. Pe de altă parte, în alte condiții, dă-mi urcușul către Bucșoiu pe la Prepeleac și o să vezi cum mă scurg pe potecă. Și mă consideram la fel de în formă. Mă rog, fusesem bolnavă, fie.

O serie foarte lungă, toate făcute pe Custura Sărății. Click pentru slideshow.

Înainte să ajungem în Șaua Cleopatrei am făcut o pauză. Lumea era foarte obosită. Lilu nu se simțea bine deloc, nici nu apucase să mănânce chiar corespunzător, motiv pentru care popasul a fost mai lung. Am mâncat cu toții sandwich-uri din pungă, dar poate ar fi fost mai bine să pregătim ceva dry food, căci aparent canalul sandwich nu s-a dovedit chiar suficient. Oboseala și greutatea rucsacurilor începuseră să chițăie.

După popas, cu mic cu mare ne mobilizăm spre Vf. Negoiu, la care se ajunge depășind Șaua Cleopatrei și apoi printr-un ultim pasaj foarte fain de cățărare de vreo jumătate de oră (toate pasajele de cățărare sunt foarte bine echipate cu lanțuri) pe care l-am parcurs aproape fără pauză. Click pentru slideshow.

Aproape de Vf. Negoiu

Șaua Cleopatrei – Vf. Negoiu

Am scos capul din el fix pe Vf. Negoiu (2535 m), naționalist as usual. Câteva foto de grup la sub 10 grade sub amenințarea unor picături și ne-am cărăbănit repede pentru ca n-aveam ce vedea prea multe din cauza ceții și era și foarte frig pe deasupra.

De pe Vf. Negoiu în continuare pe Bandă Galbenă, către Refugiul și Lacul Călțun prin Strunga Doamnei (atenție pare-mi-se că fix de pe vârf pleacă tot BR, din care se desprinde ulterior ceva mai jos BG)

Din nou important ca și informație. De pe Vf. Negoiu se poate ajunge la Lacul Călțun pe două căi: Strunga Dracului (BR) sau Strunga Doamnei (BG). Strunga Dracului era (o mai fi?) închisă de ceva vreme, aparent din cauza unor căderi de bolovani – greu practicabilă deci. Așadar varianta Banda Galbenă prin Strunga Doamnei devine singura optiune și cea care pe care am urmat-o.

În continuare pe porțiunea dintre Vf. Negoiu – Strunga Doamnei

Câteva raze de soare

Vf. Negoiu – Strunga Doamnei

La 5 PM am plecat de pe Vf. Negoiu și la 6 jumate eram sus în Strunga Doamnei, descățărând o săritoare cel puțin dubioasă.

În Strunga Doamnei

Între timp am avut de traversat și câteva limbi de zăpadă și desigur să ieșim din Căldarea Pietroasă, numai pentru ca să trecem hopul către poteca spre Călțun, pe care potecă ne așteptau alte limbi de zăpadă și ultima porțiune a traseului nostru. Intersectăm între timp si poteca marcata CR ce vine din Strunga Ciobanului.

În jumătate de oră de la ieșirea din Strunga Doamnei ajungem și pe malul Lacului Căltun, în dreptul refugiului vechi. Fix în aceeași perioadă în care ne aflam noi pe-acolo se finalizau lucrările la noul Refugiu Călțun, aflat în poteca de creastă înspre Vf. Laițel și Bâlea.

Foarte greu am ales câteva foto. Și nici alea nu-s puține. Frumos loc, lacul Călțun.

Lacul Călțun, Masivul Făgăraș

Încă :).

Lacul Călțun, Masivul Făgăraș

Lacul Călțun, Masivul Făgăraș

Refugiul Călțun (cel vechi)

Refugiul Călțun, Masivul Făgăraș

Mai vreți? :).

Incredibil de multe foto am pus

Lacul Călțun, Masivul Făgăraș

Cu totul, de la Cabana Negoiu și până la Lacul Călțun: 10,5 ore (plecat la 9 ajuns la 19:30). 3 ore de la Cabana până pe Vf. Serbota + 3 ore pe Custura Sărății pana în Șaua Cleopatrei + 1 ora până la Negoiu + 3 ore până la Călțun. Cam așa. Super echipă, cum spuneam și cu alte ocazii :).

De final :).

20150703-IMG_3209

La Călțun am pus corturile în 3 locuri special amenajate, în mama vântului, asta înainte să deschidem ușa refugiului ca să ne îngrozim de urâtul și tristețea pe care le-am descoperit înăuntru.

Unii au sfârșit seara înainte de orice fel de reunire a grupului :), restul am mâncat în refugiu diverse de pe-acasă, ocazie cu care am pus în gură pentru prima oară și mâncarea deshidratata de la Lyofood. Penne Bologneze. Bune.

Măi oameni buni, mi-a fost o silă de refugiul ăla ceva de speriat. Nu eram atât de obosită pe cât de mult m-am întristat uitându-mă la mizeria de acolo. Pe cuvânt de onoare. Cât p’aci să-mi strice tot feng-shui-ul sau cum se spune. Băi ce nație dezorganizată ca să nu zic mizerabilă suntem totuși. Excepțiile sunt de fapt așa de puține… N-am nimic cu nimeni, dar uneori așa constat cu gura amară că mai tre’ să treacă apă multă pe nu-mai-știu-vorba-aia ca să se poată schimba lucrurile și prin preajma locului. Pe bune.

Dar grupul serii a fost cel care mi-a ridicat la loc colțurile gurii, că m-am bucurat de companie de calitate, veselă și cu cădere la vorbă și povești haioase, asta înainte să mi se infiltreze în organism dorința de a ma odihni. Care s-a întâmplat destul de rapid în seara cu pricina, cu toate motorașele mele cu tot. Și iar am plecat prima la somn, lasând pe colegul de cort să fiarbă niște apă (să mai spele niște rufe… :)). Mulțumesc Adi că ți-ai împărțit căsuța cu din aștia care cară doar 38 de litri în timp ce alții au grijă de ei :).

Noaptea a trecut seemingly ploioasă și rece. Am dormit neîntoarsă cred, căci nici de frig n-am suferit, iar loc am avut suficient. Cu toate astea iaca-mi amintesc că a doua zi nu m-am trezit în cel mai bun spirit. One of those mornings :). Și totuși am reușit să termin apoi ziua la 180 de grade în partea cealaltă. One of those days :).

Cam așa și cu Daydreaming-ul prin Făgăraș. În ziua cu pricina am fost puțin ocupată cu plămânii și rigoarea, mai slăbuț cu visatul :). Dar asta nu înseamnă nimic. Bucuria a fost aceeași. Mai țineți aproape că mai urmează.

Fotografii prin amabilitatea lui Adrian Badea | Paul Păun. În cazul alor mele nu a fost vorba de nicio amabilitate :).

Leave A Comment