Despre mine

Pasionată de munte și outdoor încă din copilărie, încerc să le păstrez în continuare în viața mea de om mare și să îi încurajez și pe alții să o facă.

Călătoresc mult și aș vrea să înrămez undeva aventurile mele prin lume.

Îmi place să mă joc cu cuvinte, cu povești, cu scenarii, cu idei, cu foto sau cu muzică exact așa cum sar ele din trenul gândirii. Și mă bucură să le pot da mai departe.

Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, scormonim aici cu doar un click. După info dar și după ceva mai important: o particică din noi.

Iar eu vă mulțumesc pentru fiecare vizită și... bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Brâna Aeriană-Creasta Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei

Home/BUCEGI, TRASEE NEMARCATE, TURE, TURE DE 1 ZI, TURE IN ROMANIA, TURE SCRISE RECENT, VAI ALPINE SI CRESTE/Brâna Aeriană-Creasta Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei

Brâna Aeriană-Creasta Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei

Brâna Aeriană – Creasta Văii Albe – Brâul Mare al Coștilei… all the way pâna în Valea Priponului și înapoi pe Valea Cerbului :).

Prin multe locuri am trecut și multe văi am traversat… Nici nu știu ce titlu sa dau :).  Luarăm practic la pas o bucățoaie din partea Nord-Estică a Bucegilor, cu o diferență de nivel măricica și aceea (~3000 m total sus-jos), într-o tură organizată cu Marian Anghel (Rucksack Mountain Guides), la care uite ca m-am lipit și eu 1 zi de dimineața până seara.

O să încep direct cu concluzia. Ce zi și ce de locuri frumoase măi baieți și fete, iar tura, așa cum a fost ea gândită, este o tură clasica, minunată, redusă ca și dificultate tehnică (dar oarecum de anduranță având în vedere distanța și diferența de nivel), cu o permanentă belvedere și care îți oferă o înțelegere numai bună a topografiei locului, asta dacă ai pe cine trebuie lânga tine, cunoști cât de cât zona și ai memoria suficient de bună. Să vedem daca voi trece testul. Iar au trecut 3 săptămâni până să pun mana pe taste :). Funny… în clipa asta mi-am amintit de prima tură în care am mers cu Marian, una “de orientare”, atunci :), în Crai, prin 2007 parcă… Mamă nene?

Plecarăm de la Căminul Alpin în jur de 8 jumate dimineața, 4 persoane cu totul.

1. Bușteni (Căminul Alpin) – spre Refugiul Coștila – spre Brâna Aeriană și Creasta Văii Albe  (3-3,5 ore)

Ce să zic… la plimbare prin pădure, ca Scufița Roșie. Unii râd de mine că vreau să dau talpă :), (cred ca încă eram sub influența turei de fugăreală prin Crai de fix cu o săptămână înainte).

Urcăm pe Drumul Munticelului, marcat cu acelasi triunghi roșu; prima bifurcație – la stânga către Valea Albă (copacul cu multă iască pe el)… nuuuuu; a doua bifurcație – la stânga către Refugiul Coștila… daaaaa. Ajungem dupa cam 1 oră de povestit chestii la bancuța cu izvor, bem din acesta oleacă apa contaminata nici nu vreau să știu cu ce, și dă-i la deal abrupțeanu prin boscheti încă vreo jumătate de ora (ocazie cu care mi-am reamintit de urcușul ăla sinstru de la Prepeleac către Bucșoiu, știți voi, ăla clătinatu’), până ieșim la suprafață pe malul drept al Văii Coștila și vedem refugiul pe malul opus. Nu mai coborâm până la el, căci nu aceea e direcția :).

De aici am traversat către stânga, de-a coasta cumva, mergând către Brâna Aeriană și Creasta Văii Albe, printre destule poteci înierbate și ramificații care trebuie musai știute dinainte, nu așa, pe loc :), am traversat cum spuneam Vâlcelul Pietros, Vâlcelul Policandrului și Vâlcelul Stâncos, pe care Vâlcel Stâncos am pornit apoi la deal din greu vreo ora jumate, trecând prin punctul numit “La Pândă”, după ce ne-am echipat cu hamurile și căștile.

În jos, mic și total inobservabil: Refugiul Coștila

20150607-P1060854

Există câteva săritori/ pasaje de cățărare ușoară, asigurate și de niște cabluri obosite pe care am preferat să nu le folosesc (nu prea înțeleg de ce există in the first place dacă tot sunt puse prost și riști să rămâi cu ele în mână), până când am ieșit cred undeva în Vâlcelul Policandrului, de unde am traversat din nou către stânga prin jnepeni până după colț (deci boschetăreală la maxim cum ar spune Marian :)) și am ajuns la belvedere… :), pe un țanc îngust-îngust aerian-aerian cu un 360 de grade aerian și el,  începând cu Valea Albă și continuând cu Vârful și Creasta Picăturii, Albișoarele din peretele Caraimanului, Crucea Caraiman sus, apoi Circurile Văii Albe cu toate traseele de cățărare din Peretele Văii Albe inclusiv Fisura Albastră, apoi Brâna Aeriană (drumul nostru în continuare) și la vale către Valea Coștilei și Bușteni. Pauză și I really needed some breakfast că mi se cam taiase iar, nemâncată, pe ultima porțiune.

Bucata de traseu până pe țancul-belvedere (Click pe foto ca să le vedeți mari și in slideshow)

Postăvaru și Piatra Mare

20150607-P1060862

Albișoarele din Peretele Caraimanului

20150607-P1060877

O bucată din Peretele Văii Albe

Hai, reușiți să vedeți Brâna Aeriană?

20150607-P1060878

Uite-o nu mai e :).

20150607-P1060882

Și mini-grupul nostru. Evit de obicei, dar îmi place foto. În spate Bușteniul și Valea Albă.

20150607-P1060874

2. Brâna Aeriană – Creasta Văii Albe – Brâul Mare al Coștilei (1 ora)

Brâna Aeriană e în general folosită ca variantă de coborâre din Creasta Văii Albe, unde se termină multe din traseele de cațarare din Perete. Dupa cum și numele, potecuța de maxim 1 metru lățime pe alocuri inexistentă, pe stânci, e suspendată cu totul peste Bușteni și pădurile aferente și, cu toate că este scurtă-scurtă, pot spune că se aplică perfect dictonul “esențele tari vin în sticluțe mici”. Un pas greșit te poate arunca în gol circa 1000 de metri direct în pădure. Mie una însa mi s-a părut suficient de încăpătoare totuși – iată aceeași raportare la mediul înconjurător care m-a lăsat să merg în picioare pe bucata aia lată de 15 cm de creastă spre Colțul Gălbinele (tot cu Marian) sau alte asemenea. Brâna este echipată cu o serie de cabluri de care de altfel ne-am și asigurat cu zelb la ham pe aproape tot parcursul.

Spectacular

:).

20150607-P1060897

Încă :).

20150607-P1060907

:).

Ultima :).

20150607-P1060903

Acum cu fața la soare :).

Brâna Aeriană se termină pe o serie de stâncării la baza cărora (a ultimei porțiuni de fapt) am pus coarda și o asigurare în dreptul unei săritori nu neapărat dificile, dar expuse și cu un pas mai tricky unde dacă te blochezi și aluneci, nu te mai oprește nimeni până jos în Valea Coștilei. Din păcate acum câțiva ani fix acolo a fost un accident mortal chiar în weekendul în care noi am mers pe Colțul Gălbinele (o sa mut și postarea aceea în curând).

După pasajul cu pricina, gata, se atinge Creasta Văii Albe.

20150607-P1060932

Creasta Văii Albe se parcurge repede și se termină în Brâul Mare al Coștilei, cam în dreptul Hornului lui Gelepeanu (cale de acces către Platoul Bucegilor). Noi am facut și popas pe la mijlocul ei: pauză de cioco, explicații și povești cu fața la Valea Coștilei (concluzia fiind că Valea Coștilei nu e așa ușurică precum umblă vorba și că e cam nerecomandată iarna, fiind mai mult decât prone to avalanches din cauza configurației terenului la capătul de sus al acesteia). Și în maxim o oră de la plecarea de pe promontoriul aerian, eram în Brîul Mare al Coștilei.

Kargel descrie bucata aceasta de traseu:

“Brâna Aeriană – Creasta Văii Albe, 2-3 ore

Accesul se face de la Bușteni pe poteca spre Refugiul Coștila, apoi pe cea spre Circurile Văii Albe, până la locul de cort „La Pândă”. Lăsând la stânga drumul spre Circuri, urcăm în continuare, traversăm spre dreapta zona superioară a Vâlcelului Stâncos și urcăm apoi în Brâna Suspendată (jnepenis). În continuare, pe vâlcel în sus ajungem la Brâna Interzisă cu intrarea în Traseul Surplombelor. Mai departe direct în sus urcăm porțiunea de sus a Vâlcelului Policandrului (hățaș alternând cu trepte stâncoase) pâna la originea vâlcelului, într-o şeuţă, pe un promontoriu cu vedere spre Circuri şi Traseul Lespezilor (unde am ajuns si noi). Aici începe spre dreapta Brâna Aeriană. Trecând pe sub Hornul Vulturilor atingem Creasta Văii Albe, într-o şa mică. Urmăm în urcuş linia de creastă sau pe dreapta paralel cu aceasta, trecem pe la ieşirea traseelor din Peretele Văii Albe şi ajungem în final pe Brâna Mare. Prin Hornul lui Gelepeanu se poate urca în Platou.”

3. Brâul Mare al Coștilei: de la Creasta Văii Albe până în Valea Priponului (2,5 ore)

Emilian Cristea zice despre Brâul Mare al Coștilei:

“Pe un parcurs care, cu excepţia unei singure mari discontinuităţi, în dreptul Văii Mălinului, se desfăşoară neîntrerupt, Braul Mare al Coştilei străbate de la un capăt la altul întregul abrupt al Coştilei – din Valea Albă în Valea Priponului – oferind, în cursul unui drum ce nu depăşeşte 3-4 ore, cea mai cuprinzătoare imagine de ansamblu asupra complexităţii formelor de relief şi bogăţiei valorilor alpine ale acestui masiv. Grad de dificultate: 1A; traseul, uşor, este accesibil alpiniştilor începători şi turiştilor antrenaţi. Materiale: o coardă. Durata 3 – 4 ore. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore.”

Asa este :).

Parcurgi tot acest amfiteatru și vezi cam tot despre ceea ce este vorba în arealul respectiv :), vezi ce doar ai citit prin descrierile traseelor sau, dacă ai mai fost prin zonă, vezi tot pe unde ai mai umblat dar poate dintr-o altă perspectivă :).

20150607-P1060939

“Mai știi Ileana să-ți pui hamul?” (Jur că am un ham în continuare indescifrabil pe care nici măcar o dată nu l-am pus bine din prima :)). Trebuie să fie foarte amuzant, mă gândesc, eu una mă regăsesc zâmbind de fiecare dată :). Noroc că măcar îmi dau seama când e pus prost. “Mai știi Ileana să te legi în coarda?” (Doamne-ajută, Da). “Mai știi Ileana cum să scoți friendurile?” “Mai știi Ileana nodul fluture?” “Dar cabestanul sau semicabestanul?”. S-au pus din nou aceste întrebări, acum dupa 8 ani de la primele mele tangențe cu toate aceste lucruri (la una dintre primele tabere de alpinism clasic organizate de Marian în 2007. Poate voi scrie si despre asta vreodată). Na că nu prea mai știu nodurile și că mă uit relativ des ca vițelul la poarta nouă descoperind de fiecare dată încă ceva interesant la fiecare tură, aia :). Sunt ca și copilul ăla care se bucură rânjind la o firmitură din orice. Uite cum mi-a venit și mie să fac această paranteza acum :), total ruptă din context și din parcursul turei :).

Mai departe pentru Brâul Mare al Coștilei îl las tot pe Cristea cu descrierea, eu doar aș putea să punctez că am trecut rând pe rând peste o serie de văi și, da, să îmi aduc aminte că Marian ne-a spus câte ceva despre absolut fiecare vâlcel și văicică și stâncicica pe lângă care am trecut, dar imi este practic imposibil fizic să redau la ora asta firul traseului cu atatea detalii. Vă spun doar că mai toate văile de pe partea nordică erau încă acoperite cu limbi de zăpadă, ceea ce a condus la utilizarea pioletului și a unor balustrade de coardă whenever necessary.

“Din dreptul Stâncii lui Gelepeanu, brâul se abate către N-NV şi traversează în lung amfiteatrul de obârşie al Văii Coştila, lăsând în stânga un al doilea horn ce face legătura cu platoul, şi anume, Hornul Mare, pe sub care trece după ce intersectează două mici vâlcele, iar după un parcurs aproape orizontal, ajunge în dreptul crestei “La Pietriş”, de sub care coboară spre E Creasta Coştila-Gălbinele. Imediat după creasta “La Pietriş” apare în dreapta, obârşia Hornului Coamei dincolo de care se desprinde, către NE, Coama Umărului Gălbinelelor.”

Eu vin și zic că de pe undeva de-aici se vede Strunga Colților si creasta de unde și-a aruncat sor-mea aparatul pe Valea Colților de i-am recuperat numai cardul într-o tura tot cu Marian prin 2009, și vedem acum de sus locurile prin care am facut echilibristică pe 15 cm de creasta ascuțită.

Iat-o pe Strungăreața.

20150607-P1060940

Și dupa colț, domnul Bucșoiu :).

“Din acest punct brâul începe să coboare, traversează curând firele Văii Scoruşilor şi pătrunde în vasta deschidere a Văii Mălinului, în dreptul căreia formează prima şi singura mare discontinuitate de pe parcurs. Pentru a reintra pe traseu coborâm spre dreapta, cca 70 – 80 m, un povârniş înierbat, până în firul Văii Mălinului. Pe malul opus, deasupra unei mari rupturi de pantă, brâul reapare urcând în diagonală până la înălţimea prispei pe care ultimul şi cel mai înalt dintre Colţii Mălinului o formează deasupra Văii Ţapului.”

Valea Scorușilor

20150607-P1060945

Valea Mălinului (numai bună de schiat pe ea – nu chiar acum desigur – și coborârea pe povârniș)

“De îndată ce trece de Valea Mălinului, brâul îşi schimbă brusc direcţia, îndreptându-se către V-NV, lasă în stânga hornul firului principal al Văii Ţapului şi se strecoară pe sub coama cuprinsă între Valea Ţapului şi firele superioare ale Văii Urzicii. De aici trece în coborâş continuu şi uşor, pe sub Vâlcelul Lespezilor Urzicii – în dreptul căruia micile şuvoaie ce curg printre stânci, formează la baza peretelui câteva găvane cu apă aproape permanentă – şi intersectează curând firul principal al Văii Urzicii. Trecând pe malul opus, brâul se transformă pe o porţiune de cca 12 m într-o platformă stîncoasă şi îngustă (Puntea Urzicii) ce se strecoară pe sub o boltă surplombată şi pe deasupra adâncului canion al văii, iar după ce traversează doi mici afluenţi ai Văii Urzicii, urcă uşor în portiţa care marchează linia de cumpănă dintre această vale şi Valea Caprelor, la baza traseului Colţului Crăpat.”

Traversarea pe Valea Urzicii

20150607-P1060962

Puntea Urzicii

20150607-P1060965

 Și Canionul greu accesibil în jos

20150607-P1060980

“Din acest punct străbate, în continuare, o zonă tot mai puţin sălbatică, intersectează Valea Caprelor şi ia sfârşit în Valea Priponului, pe coastele căreia se despleteşte în mici ramuri.”

Valea Caprei și traversare

Și iarăși am luptat printr-un jnepeniș greu de desfăcut :).

Deci da

20150607-P1070010

În Valea Priponului ne-am priponit și noi vreo oră până aproape de 5 o’clock tea :), desculți prin iarbă și rhododendroni, terminând toată mâncarea rătăcită prin rucsac și bucurandu-ne de Colții Morarului vazuti de pe partea cealalta, de pajiștea cu flori și… cum să spun, de liniște și pace și de puțina picoteală prin iarbă.

20150607-P1070009

Și se făcea cum că trebuia să plecăm, dar parcă am mai fi stat, și totuși hai să ne urnim către ceva cumva, respectiv chiar pe Poteca Văii Priponului în jos, care ajunge cam în 45 min în Valea Cerbului. Și pentru că tot căraserăm colțarii după noi, i-am pus :), și am dat-o-n jos pe zăpada murdară de pe vale, și apoi am coborât printr-un scoc pământos rădăcinos stâncos whatever unde n-am mai facut rapel, ne-am dat așa, în mâini și în colțari și noi aștia cu picioare mai scurte ne-am ținut și cu dinții :), ca să nu aterizăm chiar în cap și gata, 15 minute mai încolo iată-mă-s în Valea Cerbului dupa 12-13 ani sau ceva de genul :).

Valea Cerbului

Și am trecut pe rând din nou pe lângă mai toate văile enumerate mai sus dar mai jos :). Adicătelea din BMC le-am vazut de sus, acum le vedem din nou dar de la bază, ca piticii. Și în alte 2 ore socotite din Valea Priponului am fost la mașină.

“Ești obosită dupa 10 ore și 3000 de metri diferența de nivel?” primesc o întrebare. Răspund că “Nu”. Nu-mi explic de ce, dar NU, nu sunt. Mă așteptam să fiu sincer. Dar socoteala de acasa… :).

20150607-P1070031

Astea 3 ultime weekenduri au fost de o destrăbălare neplanificată ceva de speriat. Cu o evoluție tip cauză-efect, pentru că dacă nu tragea Alex de mine să mergem într-o tură în Crai acum cât mai avea timp, nu mai ajungeam la Zărnești să planific nici tura asta și nici prima ieșire la cercetat trasee pentru Proiectul “Natura Fără Bariere”. Și iată cum exponențial 1 ieșire de juma’ de zi în Crai a condus la 4 zile pe munte în 3 weekenduri consecutive. Tipic, aș adăuga.

About the Author:

Pasionată de munte și outdoor încă din copilărie, încerc să le păstrez în continuare în viața mea de om mare și să îi încurajez și pe alții să o facă. Călătoresc mult și aș vrea să înrămez undeva aventurile mele prin lume. Îmi place să mă joc cu cuvinte, cu povești, cu scenarii, cu idei, cu foto sau cu muzică, exact așa cum sar ele din trenul gândirii. Și mă bucură să le pot da mai departe. Și vă mulțumesc pentru fiecare vizită și... bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

One Comment

  1. tudorecaterinadoina July 5, 2015 at 9:55 pm - Reply

    Mie, oricum, mi-ai dat fiori! Cu admiratie si mult drag,
    Doina

Leave A Comment