Val D’Isere. Endless Skiing

/, FRANTA, FRANTA, PRIN LUME, SCHI, VAL D'ISERE/Val D’Isere. Endless Skiing

Val D’Isere. Endless Skiing

Alpii Francezi. Val D’Isere. Tignes. Savoia. Espace Killy

Fratioare, iata un domeniu de ski fara de sfarsit… on-piste, off-piste, in cap, in fund, cu schiurile, cu placa, pe half-pipe, in snow-park, insirat pe vreo 3 munti (nici nu stiu cum sa-i numar), cam 6 vai mari daca nu chiar mai multe, 2 ghetari, cateva varfuri peste 3000 m, zeci de telescaune, nenumarate cabine, gondole, funiculare, ce vreti voi. Zeci de partii, pentru toate gusturile, pentru toate schiurile. DA. DA. DA. Pacat ca 3 zile din 6 a fost o vreme infecta – dar noi tot am schiat in white-out de ne-a luat greata si ameteala pe toti la rand, unul cate unul – dar nu ma plang deloc, nu pot. Calitate SI cantitate. Mai rar combinatia asta :).

Asta nu e reprezentativa pentru white-out, of course 🙂

20150225-DSC_2407

Mai stiti voi cand a fost Olimpiada de iarna de la Albertville in ’92? Val D’Isere a gazduit atunci multe multe competitii de ski alpin. Ei bine de atunci stiu eu de locul asta, mi-a ramas intiparit pe creier, really. Imi aduc aminte si acum de plasele rosii de pe marginea partiilor :). Lipita eram de TV, era prima Olimpiada difuzata live, mama nene nici nu visam atunci ca o sa urc eu cu skiurile la nas cu Teleferique D’Olimpique si ca o sa ma dau la vale cu o panorama atat de frumoasa in fata ochilor, incat mai-mai ca uiti sa casti ochii pe unde mergi si sa mai si fii atent pe unde ti se incaleca claparii :).

20150225-DSC_2331

Click pe foto pentru slideshow

Zona? Alpii francezi, respectiv Alpii Savoiei. Am recurs ca de obicei in ultimii ani la avion: mai simplu si mult mai rapid. De data asta, noi unii, cat pe-aci sa nu participam la vacanta, ne-am hotarat usor dar greu ca sa zic asa, dupa diverse suceli si invarteli, incat nimeni nu mai stia nimic concret la un moment dat. Teoretic am plecat cam pe sestache, sa stiti :), mai ales dupa nenumaratele peripluri din ultima perioada… :). Pana-n toamna stam acasa (yeah, right :)). Dar noi suntem mici copii; nestemata grupului (stie el cine e) s-a hotarat cu numai 10 zile inainte, adica la Transalpina 🙂 in timpul unei prunisoare :), deci ne-a batut de departe la capitolul “lipit ultimul de grup”, generat pasive, macamaca :):):). E vorba de negru’ ala din mijloc 🙂

20150225-DSC_2310

Am mers prin Geneva (prin Frankfurt), cu Lufthansa desigur. Ca de obicei in perioada de iarna, toate marile companii care opereaza prin zona muntoasa iti transporta echipamentul de ski pe degeaba, deci no worries la capitolul asta. De data asta ne-a lipsit Surina, e inca mica pentru o vacanta full-ski, deci in loc sa o fugarim prin aeroporturi, am tarait de skiuri si eu una m-am regasit golind bateriile telefonului pe toate filmuletele de acasa :). Dar pe cuvant ca am intrat la Otopeni si nu stiam ce-mi lipseste si dupa cine nu mai trebuie sa alerg :):):). Vacantele la ski sunt singurele vacante in care pupaza a ramas la bunici de cand a facut ochi, dar trag sperante ca in vreo 2 ani asa sa rupa si ea partiile alaturi de noi :):):).

Iar am plecat impartiti – 2 de colo, 2 de colo, altii de dincolo, mai devreme, mai tarziu. Toti 11 ne-am adunat la un loc abia in Geneva, de unde, iarasi, ca de obicei, am inchiriat un van si o masina mai mica si off we went prin partea franceza catre Annecy si apoi Tignes. E o chestie si cu Geneva asta si cu iesirile din aeroport in cele 2 tari, sa stiti :). Bulibaseala cam mare, in special la intoarcere, trebuie sa fii foarte atent daca vrei sa ajungi pe partea franceza asa cum trebuia noi sa ajungem :).

Ce sa zic, iarasi zic ca vacanta a fost una full ski – nu prea am ce sa povestesc eu cu gura, o sa las fotografiile mai mult si va mai zic 2-3 vorbe despre zona. Din pacate anul asta am carat DSLR-ul cam degeaba – am facut foarte putine foto cu el, m-am mobilizat mult mai greu ca in Italia anul trecut, unde una-doua eram cu el la ochi. Acum am fost mai lenesa. Am testat cum s-ar spune fotografia cu telefoanele mobile :). “Savoie by Smartphone” – merita vazuta si postarea asta, va zic :), atunci cand va vedea lumina internetului desigur.

Domeniul schiabil Espace Killy. Le plus bel espace de ski du monde, scrie pe harta 🙂

espace killy ski map

Stiti cine a fost Jean-Claude Killy? Un mare schior francez, castigator de Cupa Mondiala la sfarsitul anilor ‘60. Asa si domeniul Val D’Isere – Tignes se numeste Espace Killy, imprumutand numele marelui schior care a invatat sa schieze in Val D’Isere.

Unde? Pe Valea Tarentaise, unde de altfel se afla concentrate si cele mai multe domenii schiabile de talie mondiala… sa nu-mi ziceti mie ca n-ati auzit de Meribel, Courchevel, Val Thorens, Albertville & the like 🙂

Click pe foto pt. slideshow

Iar daca sunteti fani ai grandorii ca sa zic asa, de tipul mult-mult-mult, uite aici:

  • 300 km de partii
  • 154 de piste – nu ai cum sa le vizitezi pe toate intr-o saptamana 🙂
  • 90 de lifturi
  • free ride LA GREU
  • snowpark-uri cred ca 2

Uite mie-mi place mult aceasta foto

20150225-DSC_2418

Ce sa mai zic… este foarte frumos :), calitatea skiului evident ca nu mai necesita comentarii. Oleaca aglomerat ce-i drept, mai ales in zilele frumoase, dar ce sa-i faci, iti faci loc :).

Foarte mult mi-a placut in zona “La Solaise” (2560 m), intr-una din cele 3 zile perfecte cu soare. Pacat ca mi-era atat de rau incat am cam zacut pe partie, dar mi-am revenit in final (in mod clar combinatia rom cu cola NU este pentru mine, chiar si in cantitati infime cum ar fi jumatate de pahar); tot in zona asta M. a tras o cazatura spectaculoasa la 80 la ora de a intepenit inimile tuturor spectatorilor intr-un nor de zapada si a trebuit sa-si culeaga schiurile aflate la o distanta prea mare intre ele, pana la el… cum vreti voi. Noroc cu cashcheta de la Rossignol pe bila, aia cu lamaile, ca altfel nu-l vedeam prea bine :).

Nu stiu daca am voie sa pun foto 🙂

20150225-DSC_2388

Iarasi mi-a mai placut mult la Grande Motte (3456 m) pe ghetar, si cred ca mi-ar fi placut la fel de mult in toate locurile in care am ajuns dar nu am vazut nimic din cauza de ceata groasa sa o tai cu cutitul. Si chiar au fost multe locurile in care am ajuns in turele noastre cu schiurile :). Din pacate din cauza combinatiei aleia defectuoase de mai sus, eu una nu am mai fost cu grupul si la Col De L’Iseran si Ghetarul Pissaillas. Orisicum am spus si o voi mai spune – m-as reintoarce oricand aici pentru o vacanta, iarna, vara :), e un loc cu energie buna, asa :).

20150225-DSC_2496

Ca si orientare generala, cateva info pot fi de ajutor daca ajungeti vreodata prin zona

  • un pic problematic cu parcarea – noi am parcat cel mai des la Daille unde este si Funival-ul, care ne-a avantajat din multe puncte de vedere ca acces in zona de sus. As mai vrea sa spun ca o mica paranteza ca mi-au placut instalatiile mari ceva de speriat – toate funicularele, cabinele mari si instalatiile pe cablu sunt din alt film fata de cel cunoscut pana acum :). Pe eficienta maxima – capacitate de aprox. 145.000 pasageri/ ora (roughly 1 milion oameni/ zi) :). In general instalatiile sunt noi, sau mai bine zis pe langa instalatiile vechi commune prin toata Franta, la Val D’Isere acestea sunt dublate pe rutele importante si de instalatii noi cu capacitate mare.
  • daca vrei sa te dai pe ghetari sau pe sus de tot, cauta sa pleci cu instalatia care te va duce in cel mai scurt timp acolo, pentru ca altfel iti vei petrece toata ziua pe drum si vei sta relativ putin in zona care te intereseaza, pentru ca distantele si timpii pe care ii ai de parcurs la dus si la intors sunt foarte mari, lucru cu atat mai sesizabil cand grupul este ceva mai mare.
  • doar daca ai de stat cel putin 10 zile de full-ski, nu iti propune sa incerci toate partiile pentru ca nu vei reusi :).

O serie frumoasa la sfarsitul zilei

20150225-DSC_2470

🙂

20150225-DSC_2475

🙂

20150225-DSC_2450

Altceva? Oricat de bumptzi-bumptzi esti sau nu esti, “La Follie Douce” e o atractie despre care vorbeste multa lume :).  E fix la capatul de sus al gondolei de la Daille, daca trebuie sa cobori din zona respectiva este fix in drum. Care-i treaba acolo – este vorba de un apres-ski pe partie, care incepand cu ora 14:00 pana la ultima cabina (adica pe la 17:00) se transforma in cea mai aglomerata/ galagioasa discoteca bumptzi-bumptzi in aer liber pe care am vazut-o eu vreodata. E-adevarat ca n-am vazut prea multe… poate fi chiar singura de fapt in ultimii multi ani, dar ma rog :).

20150225-DSC_2437

Sunt 5 “Follie Douce”-uri in total in toata Franta – toate pe acelasi tipic. Culmea pantofarului este ca in fiecare zi, de pe la orele 2-3 PM incolo, urca multi parfumati care nu au nici cea mai mica treaba cu ski-ul, numai pentru a face acolo un mega party-party si a se imbuiba cu alcool “pe repede inainte”, asta ca se plece cu ultima cabina repede-repede inapoi. Un fel de concentrare maxima de distractie (pentru unii). Contra cronometru, ca dupa 5 nu mai au cu ce altceva sa coboare, doar pe skiuri :). Ca si idee generala, recunosc ca pe mine una ma oripileaza. Ca-s unii pe lumea asta care agreeaza genul asta de distractie… e treaba lor pana la urma, nu?

Despre Val D’Isere

Olala, ce frumos, ce cochet. Micut asa, si adunat la un loc :), cu centru vechi si pasaje pietonale. Si turistii frumosi, si skiorii si copiii si placarii si toata lumea. Si echipamentele de pe partie, si magazinele din oras, si zapada necuratata de pe jos, si acoperisurile cu luminite si tot. Cred ca e printer cele mai “classy” (si most expensive desigur 🙂 ) destinatii de vacanta din Franta.

Iar la capitolul gurmanderie… 🙂 Francezii sunt absolut de neegalat. Si Val D’Isere nu face vreo exceptie. O sarbatoare la fiecare masa. Un vin bun, un aranjament in farfurie, o servire frumoasa, o atmosfera placuta. Ne-am rasfatat de fiecare data, desi serile cand am iesit in oras sa manacam au fost totusi foarte putine.

Unde mananci fain in Val D’Isere? Pai in multe locuri cred :). Iar la sugestia prietenilor, La Baraque e un loc. Cu sunat inainte. Noi am sunat miercuri si abia sambata s-a putut rezulta prima rezervare. Mai apoi am mai fost in vreo 2-3 locuri, atunci am retinut dar vedeti voi am pierdut niste chestii prin computere intre timp :), iar computerele ele insele mi-au mancat ficatii cu diverse probleme tehnice.

Si tot la capitolul info, mai adaug si locul in care am stat – respectiv tăt chalet-ul ingerilor 🙂 – “Le Chalet des Anges” pe marginea drumului pana in Tignes (dinspre Annecy), la vreo 12 km de Val D’Isere (de cazare in Val D’Isere propriu-zis nu prea ai cum sa te lipesti daca vrei sa nu iesi de tot la pepeni, sa ma scuzati, spuneam mai devreme cate ceva legat de asta 🙂 ) – de la care chalet porneam in fiecare dimineata cu van-ul si cu cauciucurile noastre de vara intr-o aventura ninsa si inghetata. Pentru ca am fost chitre si la van nu am mai generat debite-extracost-macamaca si pentru cauciucuri de iarna, pentru ca vedeti voi, am considerat ca nu e necesar. A FOST NECESAR :), dar asta e alta poveste. Realitatea ne-a aratat insa ca ne-am descurcat foarte bine si asa.

Noi ca grup

Hehe… Sharpen Your Knives cum s-ar spune. Am fost niste obositi :). Ne-am mobilizat mai greu ca in alti ani la prima gondola :). Bine, am si avut circumstante, e totusi greu sa te uiti pe geam afara si sa vezi un prapad si cu toate astea sa te mobilizezi la prima gondola in blind, asa :). Pentru ca 3 zile din 6 asa a fost, iar in restul de 3 zile din 6 asa parea ca va fi 🙂 :).

Au aparut in micul marele nostru grup de ski niste personaje noi :). O nestemata, o balerina si o aventuriera :). Toti am fost 11, n-am reusit sa stam ca grup pe partie tot timpul, pentru ca experienta de viata anterioara si prezenta spune ca este imposibil sa faci asa ceva. Imi doresc insa din tot sufletul ca perceptia unei vacante dificile sa dispara din mintile unora si sa se transforme cumva magic in perceptia unei vacante frumoase ca o data traim si nici aia nu e suficient :).

In cazul meu, ca e blogul meu pana la urma :), o vacanta minunata, frumoasa, in care chiar daca ski-ul a fost pe primul loc, am reusit sa ma si odihnesc – am dormit de am rupt locul ce bine :), am petrecut timp cu lumea ce bine, am facut planuri de filarmonica ce bine, am rezolvat si cu tehnologia ce bine, am baut vin ce bine :), am facut si niste alte planuri faine de care sper sa ne tinem – o sa vedeti voi ce in curand, all well. N-am pus mana pe nicio carte insa, ce rau, dar asta este… Si catre Zbucs tre sa-mi fac mea culpa stie ea de ce, ca deh, tot omul mai are si pitici pe creieri, iar eu nu fac neaparat exceptie.

Am tot zis din Fiji incoace ca o sa scriu o postare despre cum ne organizam noi ca grup, ca e cel putin interesant, cat se poate de hilar si mai mult decat o relatare in sine, dar vedeti voi, stau ATAT de prost la capitolul Time Management… :). Timp ar fi, dar managementul lipseste cu desavarsire :).

Pana una alta, tinem si noi cat de aproape putem cu toate cele. Hai pa, pana data viitoare.

Uite si tot albumul foto aici.

By | 2016-11-28T12:19:20+00:00 March 1st, 2015|Categories: EUROPA, FRANTA, FRANTA, PRIN LUME, SCHI, VAL D'ISERE|Tags: , , , , , , , , |0 Comments

Leave A Comment