Bun venit în spațiul meu public

Unde din când în când și total inconsecvent digitalizez diverse.

Eu?

Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii.

De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe…

Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez locul acesta numai bun de scormonit. După informații, dar și după alteva, chiar și mai important: o particică din noi.

Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Transalpina Ski Resort, Lacul Vidra

Home/LA NOI, ROMANIA, schi, TRANSALPINA & PARANG/Transalpina Ski Resort, Lacul Vidra

Transalpina Ski Resort, Lacul Vidra

Ski in Romania Anului 2015 (I)

Am fost in cea mai faina statiune de ski din Romania si m-am simtit ca afara. La Transalpina Ski Resort, mai exact. 4 zile.

20150129-DSC_2187

 

Am schiat excelent. Pe o zapada perfecta. Cu soare, nori, viscol, vant extrem, whiteout si ninsoare puternica. Am avut in fata ochilor un peisaj de poveste. Am mers printr-o padure de zahar si am stat la o cabana de lemn inconjurata din toate partile de brazi inalti si ninsi. Doar in curtea din spate curgea linistit un paraias prin zapada neatinsa :). Acolo unde mai coboara si lupii din cand in cand, ultima oara de sarbatori anul trecut (glumesc, nu chiar in curtea din spate, putin mai incolo) :). Am intalnit oameni foarte faini, cu vorba moale, care-si indragesc locurile si munca pe care o fac. Si care vorbesc cu tine si povestesc cu drag despre lucruri. Am fost cu prietenii. Am ras cu lacrimi mare parte din timp.

Ce sa vrei mai mult dimineata de pe balcon? 🙂

Of, stiu ca toata investitia in zona asta de ski poate fi considerata o gluma proasta cu aranjamente politice greu de digerat. Ca parcarea e departe de a fi gata si ca masinile nu au loc in week-end decat puse intr-un sir indian lung pe marginea drumului. Ca la sfarsit de saptamana e super aglomerat (ca peste tot) si ca e coada la gondola. Ca sunt putine partii si nu sunt locuri de cazare. Ca le mai trebuie fonduri ca sa termine. Ca ce se scrie in presa despre proiectul asta iti ridica parul pe tine. Ca totul ar fi putut fi facut cu mult mai mult cap (in toata zona ma refer, la Transalpina inca e foarte bine comparativ cu alte locuri). Ca tot in Romania suntem din multe puncte de vedere.

Dar de data asta nu mi-a mai pasat. Si am ales sa nu ma afecteze catusi de putin. Pe cuvant nu va mint. Pentru ca atat de frumos e locul si atat de mult potential are si atat de mult sper ca va iesi ceva foarte fain din el, incat aleg sa trec naiva peste toate neajunsurile astea. Si iarasi pe cuvant ca daca as fi fost pe Valea Prahovei faceam spume la gura fix din aceleasi motive :). Hahaha. Click pe foto ca merita sa le vedeti mai mari :).

Si unde mai exact este acest loc de poveste cat se poate de izolat in the middle of nowhere? Si cum se cheama mai exact? Si cum ajungi? Si unde stai?

Pai se cheama Transalpina Ski Resort (! :)) si se afla in masivul Parang, in zona Lacului Vidra, pe Lotru, la vreo 30 de km de Voineasa (Valcea) sau cam la tot atatia de Petrosani pe DN 7A (care leaga aceste orase intre ele). Cel mai frumos drum prin padure pe care am fost eu in ultimii 10 ani in Romania (daca nu chiar vreodata). Altfel spus, la 280 km de Bucuresti (4-5 ore cu auto) sau 135 km de Sibiu sau 105 km de Ramnicu Valcea.

Cea mai apropiata asezare pe harta e Obarsia Lotrului, la vreo 7 km in directia Petrosani, loc in care de altfel se gaseste si prima cazare dpdv distanta. Uite pe harta ca sigur din vorbe nu intelegeti nimic daca nu stiti zona. Eu am fost p’afarista rau de tot se va vedea in continuare de ce.

[gmap address=”Obarsia Lotrului” title=”Obarsia Lotrului” zoom=”12″ maptype=”ROADMAP”]

Cazari fix in zona sunt foarte putine. Noi am stat la Cabana Vanatorul. E un loc tare frumos si cu oameni simpatici, n-ai cum sa nu te simti excelent. Si nu e niciun pic de semnal la telefon (doar afara in curte, putin). Mi-nu-nat :). Pe restul pensiunilor le mai gasiti si pe net (Pensiunea Bradul, Hanul Haiducilor si Cabana Groapa Seaca – eu numai pe-astea le-am vazut de pe drum). Aditional, locuri de cazare cat de cat apropiate ar mai fi la Voineasa.

Exact unde gasim acest loc pe harta a fost un mister chiar si pentru mine, care ma consider cat de cat orientata in spatiu cand vine vorba de din astea. Insa zona Parang + acces ramasese cum-necum o necunoscuta, lucru care s-a vazut din plin cand, spre hahaiala generala a tuturor celor plecati din Bucuresti de la ora 17, noi (care plecaseram la ora 11, dar spre Ploiesti) am ajuns DUPA ei si anume pe la 9 jumate seara, asta dupa ce am vizitat rand pe rand toate DN-urile, DJ-urile si statiunile de ski din zona :):).

Cum ajungi

Drumul corect pana la Transalpina Ski Resort (Lacul Vidra) este: Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Brezoi – Voineasa – Lacul Vidra – Obarsia Lotrului. Simplu, practicabil iarna si lipsit de orice complicatie logistica…

Sa va zic si traseul nostru ca sa va radeti si voi? Pai: Bucuresti – Ploiesti (de nevoie) – Ramnicu Valcea (pana aici totul bine) – Horezu – Transalpina – Novaci – Ranca – WRONG! – inapoi la Novaci – Bumbesti Pitic – WRONG! – inapoi la Novaci – Bumbesti Jiu – Defileul Jiului – Petrosani – ALMOST WRONG! (nu intotdeauna e accesibil drumul pana pe partea asta, ouf, am fost aproape din nou!) – Obarsia Lotrului – Lacul Vidra. Cu 2 GPS-uri dupa noi :).

Cat de varza putem fi frate, am ras cu lacrimi cand, dupa ce am strabatut toata Ranca pe intuneric, doar noi 2 impreuna cu utilajele de deszapezire, am ajuns intr-un final intr-un morman de zapada, in fata unui panou pe care scria mare-mare negru pe galben ca drumul in continuare este inchis. Logic, este vorba doar de Transalpina, de ce ar fi fost deschisa in mijlocul iernii la sfarsitul lui ianuarie? Numai ca ametita din mine (ca in mod sigur in momentul ala nu a fost vorba de “intelligent-oriented Ileana” ci de vreo blonda obosita ascunsa prin ungherele personalitatii mele), nu si-a mai pus problema asta cand s-a gandit sa vedem si noi cum e la Ranca.

Acum, e-adevarat ca nu mi-am obosit creierul inutil cu probleme de genul “pe unde o luam” si nici n-am avut chef sa dau vreun telefon in acest sens. Si, cat se poate de penibil, am fost totusi sa stiti indusa in eroare si de info de pe site-ul cabanei, care, pe langa niste foto super misto care aratau o iarna in plina desfasurare, imi spuneau ca pot ajunge la ei atat pe DN 7A (ala super frumos) cat si pe DN 67C (Transalpina), nemaimentionand faptul ca 6 luni pe an acest drum este inchis cu 20 km in amonte. :):):). Kul, nu? Ma rog, la asta chiar ar fi trebuit sa ma gandesc si singura. Si, sincer, mi-a trecut prin cap ca ar putea fi inchis, dar la fel de repede cum a venit acest gand, tot asa a si disparut in abisul mintii mele golite de logica, din cine stie ce motive necunoscute inca mie :).

Noroc ca ni se intampla atat de des chestii din astea, incat de foarte mult timp singura reactie posibila este o hahaiala generala si adaugarea intamplarii la “…si altele”. Asadar, intr-o singura zi ne-am trezit si tarziu, am facut si bagaje, am dus-o si pe Suri, ne-am oprit si pe la ambii parinti, am vizitat si aproape toate statiunile de ski din Valea Jiului + Parang… super tare, nu?

Revenind la ski, ca ala ne intereseaza, restul e de amuzament asa :).

Uite si harta cu partiile

harta-transalpina-ski-resort

Gondola aia face totul :). De schiat se schiaza atat pe platou cat si in padure, cu o super-perspectiva asupra Lacului Vidra (Zell Am Zee, nu alta) :). Sunt doua zone principale legate intre ele printr-o gondola de traversare. Ce sa zic… sa comentez rautacios nu pot ca v-am zis mai devreme ca m-am indragostit de locul asta. Constatam ca telescaunul scaunul de sus nu merge si nici n-a mers cine stie cat in istoria locului, din diverse motive imputabile sau nu unor capete mai mult sau mai putin luminate. Lucru aparent reparabil. Probabil ca nu iarna asta totusi.

Asa ca pentru moment esti constrans pe sus si la partia de sub gondola. Pe sus (appx 2000 m altitudine), in afara primei zile, a fost ceata, viscol, vant spre suta la ora si vizibilitate redusa spre inexistenta cam 90% din timp. Dar teleskiul a mers non stop. Ghiciti cine se dadea pe platou pe-acolo fara sa isi vada prea bine varfurile skiurilor… :). E tare ciudat sa te dai pe whiteout si sa nu vezi nimic, pentru ca eu una efectiv ametesc si mi-e greu sa disting dealul de vale si directia in care trebuie sa merg. Un exercitiu minunat de autocontrol si orientare in spatiu, in conditii pana la urma cat se poate de safe :).

Foto evident ca numai din prima zi, cand a fost frumos. De sus de la teleski am mers pe culme pret de “X” si m-am lungit o gramada la foto care, desigur, nu ilustreaza catusi de putin partiile, ci Masivul Parang 🙂

Favorita din seria asta 🙂

Favorita nr. 2 🙂

Si inca

Costuri? Ski-pass-ul e 85 lei/ zi sau 210 lei/ 3 zile. Affordable, as zice, prin comparatie. Atentie, martea nu merge gondola. Mai multe detalii pe site-ul lor aici.

In rest, toata atmosfera a fost ca intr-un basm de iarna :). Si a nins, mama cat a mai nins! De mult n-am mai stat asa intr-o perdea de ninsoare :). Totul te imbia la o batalie din aia cu bulgari multi, mama mama.

Nu-i asa ca e frumos?

Cat despre aglomeratie… e-adevarat ca suntem de miercuri aici si drept urmare ne-am dat numai pe partii aproape goale si deci numai ale noastre. Si ca sambata am chiulit de la aglomeratie (uriasa) din motive obiectiv-subiective si ne-am intors in timp cu 30-40 de ani intr-o distractie generala – urmatoarea postare. Deci asa trebuie sa vii aici – in timpul saptamanii – ca sa te poti bucura 100% de loc, ca de altfel in multe alte zone de ski din tara…

Si cu aventuri, ca nu se poate altfel… Ne-am imprietenit in grup si cu Salvamontul atunci cand Ghegs a reusit sa plonjeze direct in cap pe partie (n-a patit nimic, stati linistiti, a vrut doar sa faca si ea o tura cu snowmobilul si sa-si puna un colier din ala alb si fashion, rigid in jurul cervicalei. Relax, everybody – totul este OK n-a patit nimeni nimic (grav :)). Dar refugiul Salvamont, spatios si modern, ca doar e nou si ala :).

Si iarasi revin la cat de simpatici si draguti sunt oamenii in zona, pentru ca simt nevoia sa subliniez acest lucru, atmosfera generala de aici fiind fundamental diferita fata de cea de pe la noi + 150 km mai la nord. Si culmea, stiti ce mi-a zis unul din baietii de la gondola cu care am stat de vorba? Ca este total impresionat atunci cand vin turisti din Bucuresti si le spun cat de frumos e la Transalpina Ski si ca ce bine se schiaza, de parca asta (adica faptul ca turistii sunt din Bucuresti) ar fi masura obiectiva pe baza careia se face judecata unui astfel de loc. Fals, nenica, nu asta e criteriul unei judecati de valoare corecte. Ce primesti vs ce dai si cum te simti acolo, astea-s criteriile :). Deci una-peste-alta, bravo, desi stiu ca sunt guri care vor critica aceasta parere :).

Asa ca daca nu stiti pe unde sa mai mergeti la ski in Romania, va trimit eu: Transalpina Ski Resort, la Lacul Vidra. Eu una o declar cea mai faina din Romania, chiar daca Poiana Brasov are mai multe partii (nu intotdeauna si practicabile in conditii bune, basca permanenta calcare in picioare). Eu zic ca n-o sa va para rau. Si datorita altitudinii, se schiaza pana tarziu in primavara. Si vara la drumetii si bicicleta… mmmm :).

Mai merg vreo 2 foto

Noroc ca am luat aparatul cu mine in prima zi desi n-am vrut, ca altfel nu pupam nicio foto :).

Ultimele ture 🙂

Uite si harta zonei 🙂 (sursa www.tenereclub.ro)

muntii_parang_www.tenereclub.ro

Si sa stiti… (ca sa fiu politically correct): e posibil sa fiu mega subiectiva si sa ridic nejustificat de mult in slavi locul asta de care m-am indragostit pe loc si in care m-am simtit atat de bine. La polul opus, de exemplu, Parisul nu imi place deloc, tot din cauza unei gandiri cat se poate de subiective. Dar, la urma urmei, ce nu e subiectiv pe lumea asta?! 🙂

Hai ca urmeaza povestea cu rasu’-plansu’ general de pe partiile si instalatiile din statiunea Parang, unde am ajuns in acelasi week-end de pomina, in urma unui viscol urias care a paralizat alimentarea cu energie electrica in tot Jud. Valcea. Sa va povestesc cum ne-am intors in timp cu 40 de ani la un singur munte distanta, intr-o singura zi :). Si cum se intampla de fapt lucurile in Romania anului 2015, ca toata imaginea asta idilica de mai sus e rupta dintr-un film cam de groaza, de fapt :). Ne vedem pe pagina urmatoare :).

Si albumul foto aici. Si o sa urmeze si filmulete, pentru ca am avut GoPro cu noi (deh, placarii astia 🙂 )

PS: Si uite si un articol aici pe care l-am deschis imediat dupa ce am terminat de scris postarea asta (in masina, la intoarcere :)). Ca sa vezi coincidenta! 🙂

By | 2016-11-28T12:19:20+00:00 February 2nd, 2015|Categories: LA NOI, ROMANIA, schi, TRANSALPINA & PARANG|Tags: , , , |0 Comments

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe… Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment