Bun venit în spațiul meu public

Unde din când în când și total inconsecvent digitalizez diverse.

Eu?

Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii.

De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe…

Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez locul acesta numai bun de scormonit. După informații, dar și după alteva, chiar și mai important: o particică din noi.

Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Parfumul Copilariei

Parfumul Copilariei

Cand ati luat pauza ultima oara ca sa va ganditi la anii curati ai copilariei? Nemurdariti de constrangeri sau de conveniente sociale, fara corporatii sau tehnologie? Anii povestilor pe discuri si ai batailor cu perne, anii cazematelor de zapada, ai patinelor de gheata, ai explorarilor prin curti si gradini si ai misterelor ingropate in pod, anii petrecuti pe bicicleta sau in leagan sau jucand fotbal pe strada? Anii in care a sari gardul la vecini dupa mingiile scapate acolo era obligatoriu, desi portile acestora erau intotdeauna deschise? Anii de pititea, de leapsa, saritul cu coarda sau baba oarba? Anii cartilor de aventuri si ai farselor, anii in care ne dadeam cat puteam de tare in spectacol? Anii in care ne legam atat de usor unii de altii si in care totul parea mare si timpul statea mereu pe loc?

Ei bine? 🙂

Acuma, cati dintre noi nu si-au dorit sa fie ei Ciresarii sau Tom Sawyer sau Huck Finn, ca sa-i enumar doar pe cativa?

Va rog sa ma credeti ca i-am gasit pe toti acolo, in Fiji, pe plaja. Pe Coasta de Coral. Si pe ani, si pe copii :). Leganati unul dupa altul de-o sfoara cu nod prinsa de-un palmier, suspendati deasupra marii. In jurul unui foc facut cu mana lor pe nisip. Traindu-si liber copilaria. Atat de simplu.

Cuvintele devin de prisos. In cat timp ati citi aici o postare lunga de-o pagina, mai bine respirati adanc, luati o pauza si amintiti-va de clipele acelea de libertate, caci tot in voi sunt, nu sunt pierdute deloc… 🙂

20150120-FullSizeRender (2)

(Click pentru slideshow)

(Multumesc Ela pentru foto suplimentare, alaturi de cele 2-3 masluite din bezna cu aparatul meu)

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe… Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

2 Comments

  1. auroranegulescu January 20, 2015 at 10:14 pm - Reply

    multumesc fiindca ma faci sa fiu mandra de tine si recunoscatoare ca sunt mama voastra.Poate sunt cam sentimentala, dar sunteti amandoua niste oameni frumosi si pe afara si pe dinauntru, asa ca n-am trait nici noi chiar degeaba!Ai multa sensibilitate , vezi frumosul din jurul tau si ma bucur ca poti sa -l arati si altora.

    • Ileana January 20, 2015 at 10:27 pm - Reply

      Pai si eu ce sa mai zic acuma? 🙂 🙂 🙂 Mai bine te sun 🙂

Leave A Comment