On Fiji Time

On Fiji Time

14 ore a durat zborul de la Abu Dhabi la Sydney. Am crezut ca o sa ne doboare la nervi, dar nu a fost chiar atat de horror.

Dupa ce in primul zbor Casel si Cara au fost in prima linie langa un tip care, saracul, a facut convulsii si pe care n-au reusit sa il linisteasca nici cu 3 butelii de oxigen – lucru care n-avea cum sa te lase rece – acum au dormit bustean mai tot drumul. De fapt toti au dormit tun mai putin eu, desigur; totusi nu am iesit chiar pe 7 carari din aeroport, desi am pierdut vizele si ne-au oprit in gasca la controlul pasapoartelor, lungind treaba cu inca vreo ora si. Iar de Suri ce sa mai zic… Si-a primit valiza mult visata din Abu Dhabi, intrand astfel si ea in randul lumii (cred ca valiza aia – sau ma rog, faptul ca n-o avea – a generat cel putin 15 crize de isterie/ zi la peste 100 decibeli bucata) si a dormit lafaita pe 2 locuri jumate toata noaptea/ ziua ca nici noi nu mai stiam cum sa ne raportam la ora in permanenta schimbare.

Grupul mare, suspiciuni multe. Tot ce va pot spune este ca sistemul de screening de securitate functioneaza foarte bine in Australia. N-a durat 5 minute pana cand 5 adulti din 9 au fost trasi deoparte la vama pentru mini-interogatorii – desigur si noi printre ei, alaturi de M., Mari si Petya, fiecare cu diverse bube in cap: una somera, una bulgaroaica intr-un grup de romani, noi fara vize si singurii care si-au declarat tigarile (fyi nu ai voie cu mai mult de doua pachete/ caciula), cu M. nu mai stiu ce-au avut. Pe rand, asa, de ajungeai sa te simti cu musca pe caciula nevinovat fiind, cu chilotii tremurand pe tine. “Cross-check” si intrebari, chiar multe rau; iesim intr-un final ultimii din aeroport (cred ca era cam 11 noaptea) si ne taraim cu greu pana la hotel. Zborul catre Fiji – a doua zi dimineata la 8. Inca 4 ore.

Asadar dupa aproape 30 de ore efective in aer, gata. Oare? Pe aeroport in Fiji o salta si pe Cara la interogatorii intr-o incapere din aia mica, umeda si cu ventilator – pret de vreo juma’ de ora am dat-o disparuta. Revine, totul ok. Gata? Hai ca ne asteapta Henry Fijianul (si anume un prieten remote verisor al unui verisor al unui cumnat al nu stiu cui coleg – omul nostru de incredere in Fiji). Nu e chiar gata. Casel constata ca si-a uitat iphonica in avion si se intoarce din nou in zona libera in speranta ca mai poate rezolva ceva, dar aeronava plecase deja inapoi (ca sa va dati seama cat am stat in aeroport de fapt). N-a rezolvat nimic. Inca juma de ora. Gata? Gata.

Si dupa toate astea, mai iesi tu grup jovial din aeroport daca mai poti. Cred ca l-am speriat pe Henry cu entuziasmul nostru tarait, cu amuletele lui cu tot.

Arrivalul a fost cat se poate de trist, pe o ploaie sumbra si multa si neagra, caci Noiembrie este la granita sezonului umed, care tocmai incepe in partea asta a lumii.

IMG_0661

Iar combinatia intre oboseala noastra si vremea de afara era numai buna pentru o stare cat se poate de nepotrivita raportata la entuziasmul care ar trebui sa insoteasca inceperea unei vacante. Abia de am reusit sa legam doua vorbe cu omu’ ala care ne-a asteptat, facut oferte, dus la hotel… Ploaia a continuat si a doua zi, zi in care am incercat sa ne ridicam moralul, sa ne revenim si sa facem cunostinta cu locul si posibilitatile sale.

IMG_0643

Cam asta si cu relatarile de pe drum. Am ajuns On Fiji Time, cum ar spune localnicii (adica foarte incet si foarte greu 🙂 🙂 :)).

De locuit momentan locuim pe Viti Levu, insula principala si ce mai mare din Fiji, intr-un resort destul de obosit cu oameni si mai obositi (chiar daca este Hilton 🙂 🙂 ) – lucru asumat din start din ratiuni de cost, locatie si eficienta in gestionarea plimbarilor din zona – o sa revin in alta postare despre asta, ca-s multe de spus. Ca de obicei, ne-am tras apartamentele la sorti. Cele mai ciudate combinatii ever, jur, convietuirea Zbucs cu M. depaseste orice asteptari. Urmeaza in cateva zile sa ne mutam in alta zona tot pe Viti Levu, intr-o vila inchiriata pe Coral Coast. Si, spoiler, nu pot sa aman sa spun ca P. a prins azi un Spanish Mackerel de 5 kg, cu care ne-am infruptat cu totii la cina 🙂 :). Un vis implinit, caci anul trecut stim cu totii cum umbla cu unditele alea prin Koh Tao.

IMG_1039

Sunt foarte in urma cu scrisul, de 3 zile stam numai prin barci si prin insule, de dimineata pana seara. Aseara am inceput postarea asta si am adormit cu laptopul in poala dupa primele doua paragrafe (care bag seama acum ca-s cam plictisitoare, dar nu le sterg/ schimb nici sa mor). Dupa o prima excursie organizata cu o agentie pe-aici, ne-am hotarat sa ne luam soarta-n maini si sa ne bookanim noi singurei o barca de fishing doar pentru noi, cu care ne vanturam deja de 2 zile prin Pacific si pe insule si maine mergem din nou. E atat de fain asa, sa nu trebuiasca sa ne faca nimeni program… :). Barca e olecutza cam roasa de vreme, partial cam insorita si cam mica, dar zic asta numai ca sa nu va imaginati ca ne plimbam pe barci de lux ca si-asa si asta ne usuca incet incet. Noi insa suntem foarte multumiti de alegerea facuta. Si pana una alta Momo si Gary (echipajul) sunt cei mai tari localnici, desigur :).

Fiji e un loc interesant si cu multe locuri frumoase, am foarte multe de spus despre el, ca de obicei atat bune cat si mai putin bune. Mi-e frica sa nu care cumva sa uit toate ideile care mi se invartesc non-stop in cap si pe care nu am cum sa le notez pe nicaieri. E foarte dificil sa ma adun sa scriu des, in conditiile in care nu stam deloc acasa :). Intr-un fel e bine sa le scrii la cald, dar parca si perspectiva pe care ti-o ofera un pic de ragaz e buna, nu? Sper sa revin in curand si cu ceva mai multe foto pe care stiu ca le asteptati cu totii :).

DSC_0465

E intr-adevar foarte foarte frumos aici, nu va lasati pacaliti de tonul povestii ajungerii noastre 🙂

By | 2016-11-28T12:19:20+00:00 November 11th, 2014|Categories: AUSTRALIA-PACIFIC, FIJI, OCEANIA, PRIN LUME|Tags: , , , |0 Comments

Leave A Comment