Bun venit în spațiul meu public

Bun venit în spațiul meu public

Unde (din când în când și total inconsecvent :)) digitalizez diverse.

Eu?

Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Încurajez și pe alții la fel. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii.

Mă bucur mult atunci când le pot povesti undeva (adică aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez acest loc numai bun de scormonit. După informații, dacă vă trebuie, dar și după altceva, chiar și mai important: o părticică din noi.

Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Cel Mai Lung Check-In

Home/AUSTRALIA-PACIFIC, EUROPA, IRLANDA, PRIN LUME/Cel Mai Lung Check-In

Cel Mai Lung Check-In

Hai ca am reusit sa ne suim si in avionul asta, cu suficienta transpiratie si dupa cel mai lung check-in pe care l-am avut vreodata. Nu reusim sa ne tinem de propriile promisiuni, asa ca am ajuns tot in Ryan Air (pana la Dublin) deci cu limita la bagaje, si nu e cam usor sa te organizezi pentru 1 luna in 20 de kile, daca vrei si trepied, si echipament de snorkeling, si undite, si momeli, si plumbi, si medicamente pentru copil, si carut, si jucarii, si foto, si electronice variate. In diverse feluri toate astea de mai sus s-au regasit aseara pe pardoseala de la Otopeni :), dar ce sa zic, suntem buni :).

Din motive de 10 euroi kilul in plus am fost cat pe-aici sa lasam trepiedul in aeroport (2-3 telefoane au si fost date in acest sens) – noroc cu allowance-ul de la Ryan pentru bagaje de mana, ca am indesat multe dintr-o valiza de cala in ghiozdanelele noastre, ca sa facem loc sa indesam fiarele in bagaj la Zbucs. Sub privirile siderate al tuturor pasagerilor zborului si incercand in acelasi timp sa tinem copilul sa nu evadeze singur catre customs.

Surina – a handful already – vorba lui M.: “Bai Ilein, Suri nu mai tace asa ca anul trecut!” – a fost de neoprit in drumul targetat catre avion, ce customs, ce control de securitate, s-a imbratisat cu toti oficialii si, in linistea Otopeniului de dupa customs la ora 9 seara, se aude un urlet (cred ca pana la pilot) – “VREAU IN AVION!”.

4 ore de somn in aer intr-o benga de nedescris, ploaie ca la balamuc la Dublin, un van pana la apartament si acum la cafea. Ne-am reunit cu toata trupa si din nou le-am trezit pe corporatiste in miez de noapte ca sa ne deschida usa (aparent noi in ultima vreme ne intalnim numai asa), unii inca dorm cu 3 etaje mai sus, si noi ne bucuram de inca o dimineata impreuna. Vis a vis sunt altii care muncesc de zor intr-un call center… 🙂 Cum o fi tu sa muncesti si sa ii vezi pe geam pe unii care se lafaie pe niste canapele, in vacanta?!?! Pe de alta parte, corporatia elvetiana cere exceluri, macro-uri, deci dimineata asta chiar a fost una de munca pentru unii dintre noi.

Noroc ca intre timp s-a facut soare afara deci off we go prin oras pana diseara, nu suntem foarte targetati pe vizitat ca am mai fost stim, plus ca nu e foarte cald si nu suntem chiar pregatiti pentru emisfera nordica.

Asa, de ilustratie, pe viteza 🙂

DSC_0052-edit2

Diseara renuntam la bagaje pana vineri, deci va fi foarte interesant sa stam cu bagajele de mana pana in Fiji in doua escale: Abu Dhabi (1 zi intreaga) si Sydney (o noapte). Nu sunt chiar genul, dar de data asta chiar astept cu interes sa zbor cu Etihad si Virgin si abia astept primul contact cu lumea araba, chiar daca va fi scurt si nu chiar atat de insightful.

Mai vorbim 🙂

By | 2016-11-28T12:19:21+00:00 November 4th, 2014|Categories: AUSTRALIA-PACIFIC, EUROPA, IRLANDA, PRIN LUME|Tags: , , , , |0 Comments

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe… Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment