Bun venit în spațiul meu public

Unde din când în când și total inconsecvent digitalizez diverse.

Eu?

Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii.

De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe…

Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez locul acesta numai bun de scormonit. După informații, dar și după alteva, chiar și mai important: o particică din noi.

Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Cota 2000 – Piatra Arsa – Sinaia. La Ghidon

Home/BUCEGI, TURE, TURE DE 1 ZI, TURE IN ROMANIA, TURE PE BICICLETA/Cota 2000 – Piatra Arsa – Sinaia. La Ghidon

Cota 2000 – Piatra Arsa – Sinaia. La Ghidon

[tabs]

Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000 – Piatra Arsa – Saua Dichiu – Sinaia ~ 3 ore cu pauze cu tot (Banda Galbena + Sosea DJ713)

Durata: cam 3 ore, cu pauze cu tot

Cand: 29 Iunie 2014; Traseu de 1 zi

20140629-_DSC1489

harta tura biciclete piatra arsa sinaia2

[/fusion_old_tabs]


Desi o tura foarte frumoasa si accesibila, in care ne-am simtit excelent si confortabil – asa cum te simti cand petreci timp cu prieteni vechi – am ramas totusi cu un gust amar.

Stiu ca sunt carcotasa slash moara stricata dar asa este. Probabil ca daca ma nasteam in 2013, n-aveam cu ce suparari sa raman, ca doar in momentul de fata nu sunt trista pentru ca exista Transfagarasanul, o iau ca atare.

Dar imi creeaza sincer o stare proasta faptul ca exista soseaua asta din Sinaia pana in Piatra Arsa careia acum nu ii vad rostul. Nu i-l vad. Mai ales ca am apucat sa vad locurile si fara ca ea sa existe.

Atat de neverosimila este pentru mine existenta soselei in zona incat in momentul in care am planificat tura am si uitat ca e acolo. 

Imi si imaginam un re-edit la tura facuta cu niste prieteni prin 2006. Hai-hui pe platou. Asa am si vandut-o acasa, sincer vorbind.

Uite o foto mai veche din acele vremuri, in apropiere de Babele

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(foto: Dan Nenciu)

Atunci singura mea grija a fost cum sa tin ghidonul ca sa raman in sa si sa nu iau vreun bolovan cu fata. Acum m-am concentrat la cum sa ma feresc de masinile din sens opus care depasesc cu viteza si care trec razant pe langa mine pe o sosea ingusta cu 2 benzi, sa ascult non-stop daca vine careva din spate, sa nu imi sara inima cand imi claxoneaza cineva in cap de la 10 metri distanta si sa imi pun tot timpul intrebarea daca nu cumva sunt pe la Posada pe DN1 si s-a ingustat brusc drumul.

Si uite cum am ajuns sa incep postarea cu o concluzie: ma bucur mult ca am apucat sa fac acest traseu de biciclete acum 8 ani si regret ca nu l-am mai facut inca odata pana acum 2. Ma bucur insa la fel de mult ca ne-am mobilizat sa iesim, a fost o tura all-in-all faina si o gura de aer mai mult sau mai putin proaspat bine venita in ecuatia saptamanii, fara prea mult efort, logistica si nici pe Suri n-am abandonat-o chiar de tot ca la 4 pm eram acasa.

Dupa ce am aflat ca unul din 4 nu mai vine, am ramas 3 muschetari adevarati pe 3 biciclete de top.

Larisa cu bicicleta de mega smecheri si ghiozdan cu ursulet. Si doua banane extracoapte si zemoase. Si hanorac :). Si eu cu P. si cu doua scaunele dupa noi (scuze, o scaritza si un scaunel) dintre care scaunelul este un taburet din ala de constructii din anii ’80. Patat de vopsea. Pe post de inaltatoare. E greu la neprofesionisti sa isi puna bicicletele pe masina, trebuie scaunel neaparat :). 

No, ghini. Sa merem. Si-am urcat la Cota 1400 dis de dimineata, pe la 8 jumate – 9 cred ca eram acolo. Mai apoi 1 ora ne-a luat numai ca sa ne miscam de pe loc si pana la cabina dar asta este, noi suntem perseverenti. Asta pentru ca rotile de la MTB-ul lui P. refuzau sa se umfle ca lumea si nu reuseam sa o multumim pe serifa la capitolul tehnic. Ce sa mai zic de mine si de bicicleta mea obosita… nu mai zic nimic caci ma fac de rusine.

Cu chiu cu vai ajungem la cabina, pe sus norii erau cat se poate de negri, cu toate astea simteam ca nu e rost de ploaie/ furtuna si nici prognoza nu arata asa ceva. Am mai fost eu o data cu sor-mea intr-o tura pana in Padina exact pe tipul asta de vreme. Ceata joasa, neagra, pe platou, cu fuioare chiar, dar fara niciun pic de ploaie desi atmosfera era cam de Arca lui Noe asa.

Decidem sa urcam (alternativa ar fi fost o tura pana in Poiana Stanii – ok si varianta asta la o adica, dar parca mai frumos pe platou cu perspectiva) si share-uim cabina cu inca doua doamne. Atatica populatie doritoare la buna dimineata. Restul erau pe soseaua de va ziceam mai devreme.

Pe sus inchis, cam nor, dar vizibilitate foarte buna, nu foarte frig, din nou nu foarte fotogenic dar ce a fost fotogenic pana acum vara asta (pentru mine that is).

Traseul

(de bagat la capatana: exista doua variante pe unde poti sa o apuci de la Cota 2000 la Piatra Arsa.)

Respectiv (1) prin Vf. Furnica – Saua Calugarului (Banda Galbena, cum iesi de la cabina putin inainte si la dreapta, in capatul de sus al partiilor, de preferat ca drumet, nu cu bicicleta in spate pentru ca e destul de abrupt) sau (2) evitand Vf. Furnica pe drumul lat care pleaca de la Cabana Miorita 100 de metri mai jos si care duce pana la Piatra Arsa – pe care personal nu l-am vizitat niciodata (DJ713B :)). Respectiv merge pe la poalele muntelui Furnica as opposed to urci pe varf cobori de pe varf si este mult mai light pentru biciclete, in afara primei portiuni care am inteles ca e ceva mai abrupta.

Cum n-am in cap repere (eu cu zona Sinaia nu prea… inca e inconjurat de o ceata in capul meu care-i cabana Miorita, unde-s exact partiile – desi ma dau pe ele in fiecare iarna, cum se ajunge pe Drumul de Vara, adica le vad in fata ochilor dar parca-s niste nebuloase asa, n-as sti sa zic de acasa pe unde ar trebui sa o iau ca sa ajung in cutare loc), logica imi spune ca de la Cabina cobori la Miorita si mai apoi o iei inspre Cota 1400 nitzel si mai apoi faci la stanga dupa scurt timp.

Dar noi ne-am luat cu altele si din inertie am mers pur si simplu catre drumul stiut: sus pe Furnica jos de pe Furnica.

Si in consecinta am trecut printr-o mare de smardar (in perioada asta a anului, versantul dinspre Piatra Arsa e plin de flori rosii-roz). Ouf, ce “groaznic”, ce “nasol” ca am luat-o pe acolo… E atat de frumoasa marea de flori incat faptul ca ai o bicicleta dupa tine la “push bike” nici nu conteaza. Orisicum ne-am trantit pe jos in secunda doi si am stat sa admiram treaba 🙂 :). Adica doar noi fetele, P. probabil ca nici nu le-ar fi remarcat daca nu ii spuneam eu de 100 de ori.

Sus Furnica

20140629-_DSC1491

Sau

20140629-_DSC1483

Tot de pe Varful Furnica (de fapt imediat dupa)

20140629-_DSC1478

E usor sa te orientezi in zona pe vreme cu vizibilitate, nu ai ce probleme sa intampini.

Ma rog aici vizibilitatea era putin scazuta

20140629-_DSC1489

Am coborat apoi o abruptenie pe langa bicle mare parte din ea

Jos Furnica. Vazuta din vale – noi am coborat printre cele doua zone de smardar

20140629-_DSC1501

In spate se vede drumul auto ce ocoleste Varful Furnica

20140629-_DSC1492

Si mai departe am continuat catre Saua Calugarului

20140629-_DSC1499

Care este cam pe aici 🙂

20140629-_DSC1511

Pe drum e o perspectiva teribila inspre Caraiman si Costila – din pacate nu e redata conform in foto

20140629-_DSC1513

Frumosi

20140629-_DSC1515

O pauza mica pe pasune si mai apoi i-am dat la vale catre Piatra Arsa care se si vede din sa, inconjurata de jnepenis. N-am respectat neaparat poteca, ne-am indreptat direct catre “in jos” spre drumul lat ce se vede in vale (si o Banda Albastra care vine de la Poiana Stanii prin Plaiul Pietrei Arse). Fara foto ca i-am dat cam tare la vale.

Ajunsi la Piatra Arsa, am bagat nasul nitzel in hotel, la restaurant, ne-am luat 1 biscuite si o ciocolata extrem de scumpe si am plecat ca n-aveam ce face prea mult pe acolo. In jos, inspre drum, “parcarea alpina” plina.

Trec in viteza pe langa un shlăpar (varianta de vara a pantofarului) si pitzi coborati dintr-un Audi A8 si lacrimile cauzate de lipsa ochelarilor mei transparenti pierduti cred prin Plaiul Foii/ Anghelide nu sunt departe de a se transforma in lacrimi adevarate.

Asta este, hai la vale (intai un pic si la deal). Si unde nu te tii nenica cu Larisa care a calcat-o la viteza a 7-a si a tasnit de langa noi… ne-am reunit prima oara tarziu, cand mie imi ardea stomacul dupa biscuitii aia din ghiozdan, prin Saua Dichiu cam, dupa ce mergi la vale pe drum pret de aproape 8 km.

Pe sosea destul de multe masini si trebuie sa fii atent tu ca nu ai garantia ca sunt atenti ei.

Si cel mai tare participant la trafic: Dacia 1100 original, vintage style, cu care ne-am intalnit de doua ori (foto e facuta a doua oara, la intoarcere)

20140629-_DSC1543

Un mic popas in apropiere de Cabana Dichiu

20140629-_DSC1555

Inca una

20140629-_DSC1549

Dupa Cabana Dichiu (nouta frumoasa singulara pe pasune) drumul face la stanga si intra in padure.

De la un moment incolo incep si parapetii pe margine si refugiile auto unde mai o zmeurica, mai o mamaica si in no time ajungi la Cabana Cuibul Dorului care este practic si locul de inceput pentru acest faimos drum: Transbucegi, prieteni.

Peisajul insa foarte frumos si foarte lin si verde, iar padurea stiu ca mi-a placut din prima foarte mult si data trecuta. Pacat de afisoaiele aparute din loc in loc cu “Vand teren, 10 ha” care prevestesc viitorul si scopul drumului. Ala pe care nu l-am inteles eu.

In continuare coboram spre Sinaia, soseaua este deja sosea cu tot ce ii trebe, si fix inainte sa iesim in DN1 (noi venind dinspre Moroieni cum ar veni), am facut la stanga pe stradute si am ajuns fix la intrarea in Sinaia. Inca putin de urcat si ajungem si la Cabina, unde ne impartim – fetele raman sa povesteasca la terasa si baiatul urca cu cabina la Cota 1400 sa ia masina.

O scaritza si un scaunel, o roata scoasa… si restul e deja rutina 🙂

In loc de concluzie (prima scrisa initial s-a mutat la inceput 🙂 )

Cu siguranta ca in timpul saptamanii e ca-n reclamele la masini. Drumul ESTE frumos (la fel de frumos era insa si neasfaltat). Si nu sunt vinovati oamenii care merg pe el, foarte bine ca ies din casa si se duc, probabil ca daca n-ar fi soseaua asta, unii n-ar putea ajunge deloc sa vada locuri frumoase (sa fim politically correct). Ca si pe-afara sunt sosele auto la 2000 de metri. Dar nu mai bine mergea un autobuz dragutz pe acolo, eventual si cu acoperis de lemn, motor electric si barne ? :). Si asfaltul sa se opreasca macar la Cabana Dichiu? Adica, nu stiu, s-a stricat ceva care nu se mai poate recupera. A disparut gata. Acum e altceva acolo…

Si da, 1 la mana ma oftic personal si 2 la mana, cu toata stima, dar ma enerveaza teribil sa stiu ca intr-un loc frumos pe care eu il respect coboara un shlăpar + pitzi (care nu il respecta) si polueaza in diverse feluri prin jur x 200 de masini faceti un calcul.  Nu, că da, cum zice Suri, ca exact asa e oricat am incercat eu sa o prezint voalat mai sus. O parcare de mall facuta pe pasunea alpina in care stau adunate ca la targ la Vitan tz00 de masini impreuna cu personajele aferente (si fluxul “inspre” abia incepe pe la 12, presupun ca nu am vazut chiar tot, mai era si vremea dubioasa).

Poate ca pe termen lung existenta unui drum acolo e buna. In contextul unui areal de ski dezvoltat in zona de exemplu, suna de dorit sa ai drum asfaltat. Sau infrastructura turistica. Dar mi-e frica de hotii astia care pe de o parte este simplu – fura – si pe de alta parte nu au nici un simt al sustenabilitatii, ca sa nu mai vorbim de interes pentru asta. De aia sunt reticenta si moara stricata.

Brrr….


Informatii si linkuri utile tura bicicleta Piatra Arsa:

[tabs]

Telecabina Sinaia
Cota 1400 – Cota 2000: 20 lei/ adult + 20 lei/ bicicleta.
In zilele aglomerate bicicleta trece aparent de la 20 lei la 40 de lei
Cabana Piatra Arsa (1950 m) (sau mai actual Complexul Sportiv Național Piatra Arsă din Muntii Bucegi) – hotel in toata regula si sunt sigura ca au conditii foarte bune de cazare pentru cine doreste
Cabana Dichiu (1595 m)

[/fusion_old_tabs]

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe… Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment