Bun venit în spațiul meu public

Bun venit în spațiul meu public

Unde (din când în când și total inconsecvent :)) digitalizez diverse.

Eu?

Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Încurajez și pe alții la fel. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii.

Mă bucur mult atunci când le pot povesti undeva (adică aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez acest loc numai bun de scormonit. După informații, dacă vă trebuie, dar și după altceva, chiar și mai important: o părticică din noi.

Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Workshop Foto cu RGB Photography (I, Simon-Bran)

Home/FOTO, LA NOI/Workshop Foto cu RGB Photography (I, Simon-Bran)

Workshop Foto cu RGB Photography (I, Simon-Bran)

Iaca 2014 s-a terminat cam cu gauri prin povestile mele. M-am dat eu mare ca o sa incerc sa recuperez pe parcurs diverse, dar vad ca nu e chiar atat de simplu precum pare. Asa ca, daca tot se facura de 1 an, o sa incerc sa pastrez sezonul si sa mai scot la suprafata in paralel ce n-a vazut lumina zilei la momentul potrivit cum s-ar spune.

De inceput o sa incep cu foto, respectiv cu un workshop de fotografie de noapte si peisaj in zona Bran-Şimon-Magura organizat de RGB Photography ca si aplicatie a Cursului de Fotografie pe care l-am facut anul trecut.

FYI, capitolul Cursul Foto e un capitol inceput de fapt in 2013 ca rezultat al unei discutii cu fetele, discutie avuta printre tantari la umbra unui palmier in Koh Tao. Si la care curs am ajuns mai mult sau mai putin impinsa de la spate si destul de rezervata asupra subiectului orisicum. Desigur ca mai apoi, dupa primele 2 intalniri le multumeam fetelor pentru idee, dupa inca 2 ma felicitam pentru decizie si pana la sfarsit (si dupa aceea) ma bucuram deja la maxim de tot ceea ce ajungea la mine din toate categoriile posibile: informatii, abordare, practica, teme pentru acasa, minitehnicus, iesiri foto, oameni si prieteni :). Cu multumirile de rigoare :). Subiect de postare separata, really. Sper sa vina si un link aici cat de curand :).

Pana una alta, hai cu workshop-ul 2-3 cuvinte.

Workshop pe care l-am inceput deja obositi, eu si cu Adi, intrucat ne-a mancat undeva pe romaneste zis si am decis sa taiem serpentina Busteni – Şimon pe jos, respectiv pe la Vf. Omu si apoi pe Valea Gaura pana in sat. Pe -11 grade real feel -16 si-un crivat din Andersen (povestea aici).

20140111-DSC_7953

As mentiona doar ca in ziua respectiva noaptea a venit si noi tot in padure eram, la lumina unei singure frontale, pe un drum forestier interminabil si plin de gheata. Dar victorie, am reusit sa ajungem cu fix 5 minute inainte de ora de intalnire, lucru pentru care am de ce sa ne felicit. Si pe fete, care ne-au cules desigur cu auto din capatul drumului forestier caci altfel am fi ajuns la sfarsitul orei stabilite ca si intalnire, pensiunea fiind desigur in capatul celalalt al satului fata de intunericul din care vedeam noi :).

Pe drum am fost pusa rapid la curent cu faptul ca eram data in urmarire generala si ca domnul de la pensiune cu care discutasem cazarile pentru tot grupul (caci, desi in lipsa, eu ma ocupasem de acest aspect) ma cauta insistent la fiecare 5 minute incepand cu ora 2 (ceasul fiind cam 6 seara), intrebandu-se desigur cine sunt si ce as putea cauta la Vf. Omu cand toata lumea se afla deja la pensiune cu alta treaba, punandu-si probabil problema daca mai apar sau nu in seara respectiva, desi toti il asigurau ca suntem totusi foarte aproape.

Si pe scurt, ca sa nu o mai lungesc aiurea cum imi place mie, prima sesiune a fost cu foto de noapte in curtea pensiunii.

N-as zice ca mi-au reiesit cine stie ce foto spectaculoase din seara cu pricina, dar pun asa cateva just for the fun of it.

Pentru ca exact despre asta a fost  vorba: “the fun of it”, o joaca. Tot felul de trucuri simpatice in Codul Morse al luminii: linii si puncte :). Ne-am fugarit pe-acolo unii pe altii si toti contra timerelor, ne-am inarmat cu flash-uri si frontale (pardon, “s-au inarmat”, ca a mea se terminase nitzel mai devreme :)) si-am semnalizat pana n-am mai putut tot ce ne trecea prin cap, am topait, am sarit, ne-am impiedicat, am deranjat trepiede, din astea :). De fapt, in realitate, unii erau inarmati cu lumina iar ceilalti aveau lentilele si senzorii ca sa o prinda :). Toti coordonati de MC Razvan Bulus care a reusit cumva in numai 4 luni de zile (nu stiu cum, numai el stie, ca de aceea si face treaba asa de buna) sa ne ajute sa mai cojim din folia aia de aluminiu lipita binisor pe jumatatea dreapta a creierului si sa mai lasam cate ceva interesant sa mai scoata capul de-acolo :).

Si dupa toate astea ne-am incalzit afara la ceai si inauntru la vin fiert (ca sa contracaram efectele ceaiului). In cazul meu cred ca orisicum nu ar mai fi fost nevoie sa contracarez nimic; recunosc ca, din nou (sau ca de obicei :)) am capotat repede si m-am dus sa ma culc (dar la sfarsit chiar eram obosita, va rog sa nu comentati rautacios), lasandu-i pe toti ceilalti la petrecerea tangenta (ca se mai sarbatorea ceva la moment nu se stie exact ce).

Cam atat din prima seara… si desi speram sa dorm tun, iata ca a doua zi la 7 dimineata eram in picioare cu sinusurile beton si cu o sticlutza de picaturi de nas deja consumata, asteptand pe la usi sa se trezeasca lumea… De ce pe la usi? Pentru ca initial iesisem nitzel pe-afara doar-doar m-oi desfunda oleaca la nas, dar cand am intrat la loc in pensiune am constatat cu destula stupoare ca uitasem exact la ce camera stateam si nu fusesem atenta nici pe care parte era usa… mi-a fost jena sa ma apuc sa fac galagie, noroc ca s-au mai trezit repede si altii si am reusit sa ma dumiresc cum devine cu treaba :).

Nu ma pot abtine sa nu mai adaug tot aici inca o foto facuta acusica in vacanta in Fiji (ca altcandva n-o s-o mai pun doar pe ea sigur), intr-un moment cand fachirii astia de mai jos s-au dat intr-un spectacol din ala tipic pentru o carciuma-cat-se-poate-de-turistica-in port (unde nimeriseram si noi desigur, hamesiti as usual). Deci baietii astia au inceput sa-si invarta fustele si somoioagele, iar mie evident ca mi s-au aprins beculetele precum frontalele sus-mentionate si nu m-am gandit decat la cum sa fac repede-repede cateva foto tip workshop :). Ca aveam polarizarea pe obiectiv, ca eram fara trepied, cu mainile prin aer si cu vreo 2-3 beri in sange (ceea ce pentru mine e deja mult, diferenta de la 2 la 3 e deja dubioasa) nu mai conteaza, ce daca toata seria e miscata? Cu atat mai creativa… :).

20141112-DSC_0729-Edit

Gata. A doua zi am fost la Magura pe dealuri la foto de peisaj si ne-am uitat cu binoclul sa urmarim cine urca prin Poiana Zanoaga, dar o sa scriu alta data despre asta, ca deja m-am lungit mult prea mult (sper ca nu in 2016 totusi). Pa pa.

By | 2016-11-28T12:19:22+00:00 January 11th, 2014|Categories: FOTO, LA NOI|Tags: , , , |0 Comments

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe… Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment