Bun venit în spațiul meu public

Bun venit în spațiul meu public

Unde (din când în când și total inconsecvent :)) digitalizez diverse.

Eu?

Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Încurajez și pe alții la fel. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii.

Mă bucur mult atunci când le pot povesti undeva (adică aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez acest loc numai bun de scormonit. După informații, dacă vă trebuie, dar și după altceva, chiar și mai important: o părticică din noi.

Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Ileana

Valea Gaura. Taierea Serpentinei

Home/BUCEGI, DRUMETIE, TURE, TURE DE 1 ZI, TURE DE IARNA, TURE IN ROMANIA/Valea Gaura. Taierea Serpentinei

Valea Gaura. Taierea Serpentinei

[tabs]

(Busteni) – Cabana Babele (2200 m) – Cabana Vf. Omu (2505 m) – Valea Gaura – Simon ~ 7,5 ore

Marcaj: Banda Galbena (pana la Vf. Omu) + Cruce Rosie (pana la Stana Gaura) + Triunghi Galben + Banda Albastra (pana in Simon)

Durata: 7,5 ore; 2 ore pana la Vf. Omu + 3,5 ore pana la Stana Gaura + 1 sau 2 ore pana la intrarea in Simon (spre 2, nu mai retin)

Cand: 11 Ianuarie 2014; Traseu de 1 zi

 20140111-DSC_7953 
 detaliu harta Omu - Valea Gaura

[/fusion_old_tabs]

Daca tot s-a potrivit sa iesim cu RGB Photography la Simon la Foto de Noapte, am decis sa si taiem cu ocazia asta cu totul serpentina Busteni – Simon direct pe la 2500 m. Si-asa plecam de-acasa, ce mai conta ca la pranz sau la 5 dimineata…

Ideea am perfectat-o desigur la Curs, undeva prin Muzeul Satului, cand cred ca eu am lansat-o mai mult asa ca sa ma aflu in treaba si nu ma asteptam chiar sa prinda contur. Dar iata ca in final s-a si pus in practica – deci de incadrat la categoria “succesuri”. Bagajele pentru Simon le-am lasat acasa, au venit fetele si le-au luat (multumim, multumim) si, in timp ce unii treceau cu masina pe Valea Prahovei, altii balaureau in paralel, cu crivatul in fata, la aproape 1500 de metri mai sus.

In Busteni am ajuns foarte devreme, abia ce rasarise soarele. Doar ce ne trezeam si noi odata cu Caraimanul si cu Claia Mare :).

Cred ca era putina chiciura pe sus, se vede pe creasta in foto; ninsese oleaca dar stiam de la Marian ca nu era aproape deloc zapada pe vale. Am stat la cateva foto si ne-am indreptat apoi catre cabina, cu care am urcat desigur repede pana la Babele.

E tare frumos cand bate soarele din spatele Baiului :). Lumina chiar asa era, am facut retusuri minore la fotografii.

Claia Mare

20140111-DSC_7875

Altfel de Claia Mare

20140111-DSC_7881

Caraimanul

20140111-DSC_7860

Afara, pe sus, un crivat… nenica, am facut vira ancora inauntru in hol la cabina sa mancam ceva si sa ne echipam, nu se putea sta locului. Apoi cu curaj inainte, pe muteste, ca nu prea aveam cum sa ne auzim prea usor. In rest soare din plin, vreme buna, minunat, platoul liber, nu prea era cine stie ce aflux de popor – cred ca doar doi turisti cu care am mers in paralel pana la Omu, noi pe poteca de vara ei pe cea de iarna.

Adrian, gadgetar as usual: de data asta cu pinhole-ul. Masluit ticaloseste cu intepatura data prin capac (am voie sa spun acum – ca si cursul s-a terminat, nici pinhole n-a mai adus, nici foto n-au iesit; imi pare rau sincer, cele mai multe erau cu mine 🙂 🙂 ). Dar am vrut sa ii spun de pe atunci ca banda aia izolatoare albastra transparenta nu imi inspira cine stie ce incredere. Cu toate astea, avem foto facute “tip pinhole” si pe camera digitala (cum spuneam, cu capacul masluit).

Motiv pentru care am ajuns abia la 12:30 la Omu, ca e “time consuming” sa tot scoti cutii de carton, sa ridici clapa, sa expui, sa invarti filmul cu mana, sa bagi cutia la loc, scl., scl. Ne-am oprit cam de 100 de ori asa, ca sa va faceti o idee :).

La Obarsie am luat-o pe Poteca de Vara (cred ca nu ne-am mai pus coltarii de data asta – tura trecuta fusese cam bocna pe acolo si nu erau urme aproape deloc, dar acum era mai ok) si la capatul Cerdacului in Curmatura Vaii Cerbului  ne-am intersectat cu ceilalti doi mergatori pe platou din dimineata aceea.

Apoi repede am ajuns la cabana.

20140111-DSC_7898

Eu deja aveam capul mare si sticluta de Vibrocyl la indemana. Si crivatul batea in continuare… Afara cam -11 grade deci realfeel vreo -16, cred…

La Omu am facut o pauza la statia meteo sa bem ceai si sa mancam, am stat de vorba cu meteorologul de acolo, iar informatiile primite au condus catre o decizie clara: coboram pe Valea Gaura (vant foarte puternic toata ziua, Ciubotea e poteca de culme, deci expusa la vantoase cat cuprinde, era foarte frig, deci nu azi).

Inital planul era sa mergem pe Ciubotea, dar aveam cel putin un neajuns – poteca ajungea mai departe de Simon/ pensiune decat varianta prin V. Gaura – asadar ar fi fost preferabil din start sa coboram pe vale. Numai ca eu mai fusesem pe-acolo (si pe Ciubotea nu) si ar fi fost prima vale mai lunga dupa recuperarea de la genunchi si n-aveam prea mare chef de ea, ca stiam ca-i lunga :). Dar, surpriza, n-am luat in calcul factorul vant – asa ca decat crivat si sa-mi iasa ochii din cap in seara aia si dupa, mai bine la vale si mai vedem. Orisicum capul tot mare mi-a fost, dar ce sa fac si io acuma, sa ma inchid iarna in casa?

Valea Gaura, asa cum se vede imediat de langa Cab. Vf. Omu.

20140111-DSC_7905

Plecam de la cabana si mainile imi intepenesc pe bete in primii 500 de metri. Eram cu manusile subtiri de la Sealskinz care se comportasera minunat pana la Omu. Dar acum vantul batea mult mai tare. Repede schimb manusile, facem jumate stanga si continuam avand in stanga circul superior la Vaii Gaura si ajungem repede in Curmatura Hornurilor, acolo unde este si un mare indicator: la dreapta catre Malaiesti prin Hornul Mare (nu, am fost acum nici o luna), inainte spre Bran prin Ciubotea/ Clincea (tocmai ziseram ca nu), sau la stanga pe Valea Gaura (deci da).

20140111-DSC_7907

Cotim stanga si la vale. Incredibil cum 200 de metri mai jos viata era dintr-o data atat de linistita. Se mai innorase putin, ceata, dar vizibilitate buna, poteca excelenta.

2 glume:

Ne intalnim pe drum cu inca doua tipe, mama si fiica cred, unde fiica era de-o varsta cu mine (deci concluzia e ca e as vrea sa fiu ca mama ei atunci cand o veni momentul 🙂 ).

Despre Valea Gaura. Valea Gaura e in primul rand lunga :). Gluma, gluma, dar e cea mai insemnata vale din complexul de vai glaciare situate in jurul Vf. Omu, 4 caldari glaciare, o mare morena frontala aflata sub ultima treapta (Moara Dracului) dupa care loc isi “schimba” numele si devine Valea Simonului. Descrierea ar fi la fel de lunga ca si Valea, asa ca va las sa o lecturati pe unde doriti/ gasiti ca peste tot scrie cam la fel (Cristea, Beldie au descrieri amanuntite). Nici prima data si nici acum nu am avut rabdarea sa o citesc chiar pas cu pas.

Lasam in spate Mecetul Turcesc

20140111-DSC_7941

In teren, am trecut rand pe rand peste treptele glaciare (separate in general prin rupturi de panta), dintre care a 3-a caldare a Vaii este foarte larga si spectaculoasa si se deschide cumva in U intre abruptul Gutanului (stanga) si cel al Gaurei (dreapta). De ce o mentionez? Pentru ca pe sub Gutanu este o poteca atat de frumoasa ce coboara din Saua Batrana unde obligatoriu eu una cel putin ar trebui sa mai ajung. O clasific in top 3 din tot ce am umblat pana acum, si o pun pe lista de prioritati pentru blog. In perioada asta a anului e plin de flori, smardar si brusturet, iar perspectiva asupra zonei Moeciu-Bran in lumina calda de dupa-amiaza pe noi unii (Eu, Miha, Alex) ne-a pus jos in fund ca Fred printre flori si nu mai voiam sa plecam de acolo. De aia :).

Aici cred ca e trecerea de la prima caldare la a doua

20140111-DSC_7953

Putin mai sus

20140111-DSC_7922

In dreapta ar fi Ciubotea

20140111-DSC_7958

20140111-DSC_7967

Si inca

Revenind la Valea Gaura, iarna la -10 grade, singurul pasaj mai dificil e o saritoare de vreo 5 metri zice prin carti, mie mi s-a parut de cel putin 10-15 metri, dotata cu lant (care lant avea una din asigurari rupte) si cu ceva gheata pe ea parca, pe care am descatarat-o insa fara mare chinuiala. Aproximativ in prima treime a traseului, deasupra Fruntii Catunasului (in caldarea a doua pare-mi-se). Adica ceva mai jos fata de unde se vede in urmatoarea foto

20140111-DSC_7981

In rest, e mult de mers. Si iar e mult de mers :), printre valcele, sistoace abrupte unele din ele, si o cascada faina, Moara Dracului se cheama. Putin deviata de la traseul marcat, era toata inghetata bocna, numai buna de exercitii de catarare pe gheata cred :). Fara foto.

O silueta crenelata

20140111-DSC_7992

Si un perete frumos luminat

Poteca ajunge intr-un final la Stana Gaura unde am ajuns pe la 4:30. Din acest punct incolo am schimbat Crucea Rosie pe Triunghi Galben, deviind de la traseul stas care ajunge in Poarta-Bran. Noi aveam treaba in Simon, cum spuneam.

20140111-DSC_8004

Dar pana atunci, am petrecut vreo jumatate de ora langa stana, urmarind rasaritul lunii

20140111-DSC_8037

20140111-DSC_8007

Revenind, urmatoarea bucata coboara destul de direct prin padure vreo 45 de minute cred, spre 1 ora, pana ajunge in drumul forestier. Si de acolo, nenica, sa te tii – este de mers de iti sar capacele pana la intrarea in Simon. IN-TER-MI-NA-BIL. La un moment dat zici ca se termina si ajungi in drum, dar de acolo mai ai inca vreo 45 de minute. Chinuiala mare a fost ca drumul era acoperit cu o gheata din aia lucioasa si total alunecoasa, facand imposibila deplasarea pe modul “rapid”.

Si iata ca noaptea a venit si noi tot in padure eram, pe patinoar, la lumina unei singure frontale (ca a mea era ca si inexistenta din cauza de baterii consumate + lene de a le schimba), pe acel drum forestier interminabil si plin de gheata si urme de ursi (Adi zice ca ar fi fost urme de caini mai mari in cel mai rau caz lupi deci orisicum o dai tot nu era imbucurator). Bai nene si pustiu. Dar nimeni, mai dadeai din cand in cand de o rulota de camion de lemne, mai auzeai o bocaneala de lemne sparte, dar in rest, liniste si pace. Tot pe acolo este facut si un memorial pentru victimele accidentului din 2010 daca va amintiti, cand pe sub Gutanu s-a prabusit un elicopter cu militari israelieni. Apreciabil ca s-a gandit cineva sa ii comemoreze acolo.

Inainte de drumul forestier insa, cum spuneam, mai este o bucata de coboras mai abrupt prin padure (Triunghiul Galben). Intrucat se insera si eu nu concepeam sa intarziem la curs, din dorinta de a nu aparea ca musca in lapte in mijlocul oamenilor cu 1 ora mai tarziu, m-am gandit io sa ii dau tare la vale, ca ma simteam bine cu genunchiul. Din pacate insa (si mea culpa) nu m-am gandit si la Adi, care o fi fost si el obosit, nu? – si, vedeti voi, l-a apucat pe el in locul meu o blocare pe la cine stie ce menisc. Asa ca m-am linistit repede si hopa tzopa, mai in doua picioare, mai intr-unul, ajungem in final la intrarea in Simon (intre timp Triunghiul Galben se schimba cu Banda Albastra care vine din Poiana Gutanului), de unde le-am sunat pe fete sa vina sa ne ia cu masina, intrucat am mai fi facut vreo juma’ de ora pe putin pana la pensiune (care e desigur in capatul celalalt). Si am ajuns astfel la timp, la fara 5 :).

Despre cat de des a intrebat tipul de la pensiune de mine (ca eu ma ocupasem de rezervari pentru tot grupul, si tocmai eu eram lipsa), asta e alta poveste. Lumea era tare amuzata ca de fiecare data cand omul se mai intalnea cu cate cineva, avea o singura intrebare: dar Doamna Toma? Doamna Toma unde e? (mie una mi se pare mega-hilara numai si referirea la mine drept “Doamna Toma” – cine stie ce Doamna se astepta el sa intalneasca coborand de la Omu in miezul noptii – dar ma rog, ce sa mai zic si eu…).

Asa ca am mancat ceva pe viteza si am iesit la foto – dar asta in alta postare, sper cat de curand, pentru ca am numai lucruri bine de zis si la acest capitol.

Link catre albumul foto: Valea Gaura, Bucegi, 11 Ianuarie 2014

Detaliu harta Valea Gaura:

detaliu harta Omu - Valea Gaura

By | 2016-11-28T12:19:22+00:00 January 11th, 2014|Categories: BUCEGI, DRUMETIE, TURE, TURE DE 1 ZI, TURE DE IARNA, TURE IN ROMANIA|Tags: , , , |0 Comments

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. De folos altora? Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cine știe… Mă bucur atunci când răsar momente în care le pot păstra undeva (adică și aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

Leave A Comment