Hello, Asia! (2010). Decizia. Drumul

/, ASIA 2010, PRIN LUME, RECENTE/Hello, Asia! (2010). Decizia. Drumul

Hello, Asia! (2010). Decizia. Drumul

Hmmm… Putem sintetiza astfel (începe de prin iunie-iulie): Croația, nu, Spania, nu, Italia, nu, din nou Spania, nu s-a legat, până la urmă final Grecia. Dar între timp Vama Veche, căldură mare; seara pe la 6 înainte să plecăm apar hliziți cei 2 instigatori ai grupului: vacanța în Asia? Neee, din nou Asia? Eu nu, Grecia, bilete cumpărate, avans plătit, lipiceală, boli, malarie, toxoplasmoză, puțin entuziasm; P. da, pescuit, exotic, mare, snorkeling, ieftin, mâncare de senzație, mult entuziasm. Plecat la București, ok hai fie, chinuială la schimbat cazările bookănite deja, Căsel convinge, Căsel rezolvă! (îi dădeam șanse 2% – deci totuși se poate, deși e vorba de booking.com), întâlniri la noi acasă multe-multe-multe, lungi-lungi-lungi, avioane în care nu am vrut să mă sui, avioane în care până la urmă a trebuit să mă sui, decizia fetelor în pragul falimentului, zile de cercetat cazări, nopți de parlamentat cazări, compromisuri de ultim moment. Thai Airways? Singapore Airlines? Nu, Air Asia!, cât pe-aci să zbor singură, viză, gălăgie, interviu Fulbright, iar schimbat bilete, din nou Căsel convinge, din nou Căsel rezolvă! (de data asta a plecat cu șanse mai mari). Vine ziua de 10 Septembrie bucurie mare, tristețe mare, instigatorii grupului trebuie să se despartă temporar, ce-o să facă el la interviu, ce-o să facă ea fara el, desparțire, puține lăcrimioare, check-in, încă puține lăcrimioare și PA.

Respirăm. Acuma lento:

Îl lăsăm pe el în urma noastră în aeroport și plecăm. Tristețe mare pe ea, îngrijorată din multiple motive printre care enumerăm: desparțirea de el, el NU se va descurca la interviu, cum supraviețuieste ea zborului de 10 ore până la Bangkok (fără el), cum supraviețuieste el singur zborului de 10 ore până la Bangkok (fara ea), dacă pun aștia o bomba în avion (doar a doua zi era 11 septembrie și jumatate din ea ne-o petreceam în aer! :)), scl., scl. (n.a. el a rămas în urmă pentru că a fost anuntat din scurt – dupa ce am luat biletele de avion – despre un interviu pentru Fulbright. Interviul urma să aiba loc fix la 4 zile după ce plecam noi în vacanta. Astfel, a decis să rămâna să dea interviul, biletele au fost schimbate cu foarte mare chinuiala iar el s-a întalnit mai târziu cu noi direct în Singapore, venind singur din București până acolo.)

Totul a mers uns (am ajuns cu toții în aeroport la timp, chestii din astea rare la noi) și toata lumea a trecut de Passport Control, mai puțin P. – ultimul dintre noi la rând, care a rămas la taclale cu ofițerul de vamă.

Ofiterul: “Toma. A mai fost cineva Toma înainte…” (adică eu)
P.: “Da”
Ofiterul: “E cu Dvs.?”
P.: “Da”
Ofiterul: “…ăăă, e majoră?” (?!)
P.: … este soția… are treizeci și ceva de ani” (… și ceva?!?!)
Ofiterul: “Ăăă, îmi cer scuze, scuze… sunt foarte obosit!” (mie îmi plac mult obosiții aștia :))

Continuăm prin culoarul albastru de la Otopeni. Printr-un complex de împrejurări + amețeala mea caracteristică, ajung să fac pp în buda barbaților (ceva-ceva tot mi s-a parut mie ciudat dar doar când am ieșit afară sub privirle perplexe ale celor din sala de așteptare (care urmau să fie toți în avion cu mine – cât de jenant!) mi-am dat seama de ce mi s-a parut mie ciudat că unii faceau pp cu ușa deschisă.

Drumul a fost ok, FinnAir zboară pana la Helsinki cu aeronave Embraer, micuțe, dar noi și ca lumea. Tranzitul în Helsinki e “a breeze”, nu am așteptat niciun minut în aeroport. Tot acolo am vazut cele mai mișto scaune vreodata în sala de așteptare – practic te lungeai cu totul pe ele ca să te culci. Ca niște sezlonguri/ paturi. :). Le-am testat la întoarcere. (Notă ulterioară: din păcate la momentul în care pun postarea asta și aici, FinnAir nu mai zboară din București… :()

Zborul long-haul foarte ok, aeronava nouă (sau nou-refacută), 10 ore până la Bangkok au trecut repede. Am dormit desigur cea mai mare parte din timp :). Și o chestie interesantă: pe monitorul din față, atât la decolare cât și la aterizare, vedeai live ce se întâmplă jos pe pistă, printr-o cameră montată pe botul avionului. First timer la momentul acela.

Din păcate noi nu am stat împreună ca grup nici la dus nici la întors pentru că ne-am checkănit tot timpul ultimii și nu online, deci nu se mai găseau 7 locuri în aceeași zonă – așa că ne-am revăzut de dimineață, când după ce m-am dus la fete să vad ce fac am rămas prinsă în spatele însoțitorilor de bord și am servit toți pasagerii împreuna cu ei… în jumatate de avion, că nu mai încăpeam să ii depășesc. La fel și P.

Am aterizat pe la prânz în Bangkok în para caldurii bineînteles, pentru că noua așa ne place.

Și de acum încolo începe povestea celei de-a doua vizite pe celalalt continent și va pun și poze :). Tura asta a fost despre Thailanda, Singapore și Malaezia :). Între timp, ce sa zic, am mai fost odată și cu Suri (Asia 2013), și am mai depășit (cu mult) granita cele 10 ore de zbor până în Oceania (2014), și să nu uităm Vietnam (2015). Iar surprizele continuă.

By | 2017-08-30T11:04:44+00:00 September 10th, 2010|Categories: ASIA, ASIA 2010, PRIN LUME, RECENTE|Tags: , , , , , , |0 Comments

Leave A Comment