Colțul Gălbinele Bucegi. O Creastă Aeriană

Colțul Gălbinele Bucegi. O Creastă Aeriană

[tabs]

Traseu: Bușteni (Căminul Alpin) – Refugiul Coștila – Valea Gălbinelelor (firul principal) – Strunga Colților – Colțul Gălbinele – retur prin Valea Gălbinelelor (firul secundar)

Marcaj: Traseu Nemarcat; Văi si creste alpine cu grad de dificultate 1B;

Durata: ~ 9 ore

Cand: 09 Octombrie 2009 | Cine: Marian Anghel (Rucksack.ro), Eu, Raluca | Traseu de 1 zi

[/fusion_old_tabs]

Simt nevoia sa scriu despre o tura frumoasă si linistita. N-am stat mult sa ma gandesc pe care sa o aleg, din zecile de ture planificate la scris.

Coștila. Valea Gălbinelelor. Colțul Gălbinele Bucegi. Pe-acolo prin zona – ca s-a intamplat demult si nu mai stiu exact  :). Cu Raluca și Marian. Cam Octombrie. 2009. Acum 4 ani, nenica, cum trece vremea!

Colțul Gălbinele, Bucegi

Faptul ca avem fotografii din tura este o pura intamplare norocoasa, pt. ca sor-mea s-a gandit ea sa isi arunce aparatul din creasta direct in Valea Coltilor de unde tot ce s-a mai putut recupera a fost cardul.

S-a intamplat in felul urmator – noi am zis de-o zi, rapid, scurt, de incalzire (pt. mine). Marian a zis veniti ca lipim cu o tura de week-end. Eu eram la vreo 2 luni dupa recuperarea la genunchi si la prima tura in afara traseelor marcate dupa moment. Asta dupa ce ma miscasem destul de bine in Creasta Sudica cu 2 saptamani inainte si prinsesem bineinteles curaj.

Sincer nu mai stiu exact daca am urcat pe firul principal si ne-am intors pe valcelul secundar sau invers. Ar fi fost o informatie buna de tinut minte, dar neuronul ala s-a dus probabil impreuna cu un pampers sau ceva pe apa sambetei. Cred totusi ca am urcat pe vale, pentru ca retin ca inainte de Strunga Coltilor am luat loc la “Hotel Galbinele” pentru o incursiune in istoria alpina bogata a Peretelui Galbinelelor din fata noastra, identificand trasee precum Hornul Coamei sau Traseul Furcilor & such. In fine. Hornul Coamei mai jos:

La 9 jumate deschideam usa Refugiului Costila ca sa ne echipam si toate cele, pentru ca apoi sa incepem urcusul, initial pe Valea Costilei (malul din dreapta, cum urcam) si apoi brusc la dreapta pana in saua Coama cu Jnepeni.

Valea Costilei

20091009-IMG_0002

Imediat am coborat pe versantul opus si am ajuns sub confluenta Vaii Galbinelelor cu Valcelul Secundar. Mai clar pe hartile de mai jos.

Si noi in teren:

Din punctul asta poti sa alegi ambele variante de urcus. Noi am urcat cum spuneam (sper bine) pe firul principal al vaii (din stanga, grad de dificultate 1B), trecand peste diverse saritori, hornuri nu mai stiu cate la numar. Cristea zice ca vreo 5. Am trecut rand pe rand pe langa legaturile catre diverse trasee tehnice din Peretele Galbinelelor (Traseul celor 3 Surplombe, Hornul Coamei) si am ajuns intr-un final deasupra obarsiei Valcelului Secundar si apoi in Strunga Coltilor.

In Strunga Coltilor. Iar fac 2 nefacute dar asa de mult imi plac fotografiile astea… Le aveam si prin casa la un moment dat 🙂

Strunga Coltilor

Selfie desigur

20091009-IMG_0045

Din Strunga am escaladat un perete de vreo 6 metri care ne-a scos la capătul spinării stîncoase ce precede Colţul Gălbinelelor.

Peretele:

Si spinarea. Cam ascutita si ingusta, dar foarte delicata si frumoasa in acelasi timp. Fara dificultati tehnice deosebite, dar cat se poate de aeriana.

20091009-IMG_0061

Pana la momentul respectiv am tot ras toata tura ca pe aceasta portiune-cheie a traseului multa lume prefera sa incalece creasta din motive de ingustime, inaltime, echilibru precar si senzatie de cadere libera pe oricare din parti. Marian s-a distrat cu siguranta cu multe ocazii privind la diversi amarati ca noi cu pantalonii tremurand pe ei la parcurgerea acestei bucati.

Si deci iata-ne in fata pasajului cu pricina, pe care l-am trecut fara probleme, eu una chiar n-am avut nicio greata sa fac echilibristica pe-acolo. Ce inseamna coarda :). Am pus toata seria ca sa vedeti cat este de ingusta

Am continuat pe creasta inca putin

Busteni si Cabana Vf. Omu cu Valea Cerbului

La 13:30 eram sus in jenepenis – deosebita pozitionare si amplasament – unde am luat o mica pauza, cautand la vreo 50 de metri mai jos ursul de sub Coltul Galbinele, care a tot aparut prin ture cu diverse ocazii. Astazi aparent dormea sau nu era prin zona. Nu ca mi-as fi dorit cine stie cat sa il vad.

E singura foto pe care o am cu locul… 🙂

Coltul Galbinele

Toamnă colorata afara, o vreme atat de frumoasa, un soare atat de caldut… o iesire asa de linistita, necomplicata si frumoasa. Cu oameni relaxati si relaxanti; adica ce sa vrei mai mult de la o zi de stat pe-afara? Nu as mai fi plecat. Nimic nu se compara, pe cuvant.

20091009-IMG_0100

Aici din pacate se opresc atat pozele noastre cat si amintirile mele detaliate legate de traseul de intoarcere. Pozele se opresc pt. ca Ralucuta a reusit sa-si arunce aparatul in Valea Coltilor (de unde Marian a mai recuperat doar cardul – foarte tare, oricum), iar amintirile legate de traseul de intoarcere sunt destul de fractionate orisicum. Presupun ca am luat-o inapoi si am facut rapel pana in Strunga Coltilor de unde am coborat apoi prin Valcelul Secundar. Retin vreo 2 rapeluri intunecoase si o coborare abrupta prin niste poteci prafoase.

Recunosc ca la tura asta n-am fost asa de atenta la capitolul orientare si pe unde am luat-o, pentru ca am povestit foarte mult si nu mi-au fost ochii la drum. Nu stiu daca m-as descurca sa mai ajung inca o data pe-acolo si cum ar trebui sa o iau ca sa nu ajung in balarii. Dar e un traseu pe care l-as reface oricand, pentru ca e scurt, lejer si cuprinzator, cu o perspectiva deosebita si pe vreme buna capatul e un loc grozav de picnic.

Cred ca pe la 5 eram deja jos la Caminul Alpin dar literalmente amintirea acelui moment mi-a parasit creierul. Mai tin minte doar ca Marian urma sa plece a doua zi cu Marius si inca vreo 2 chiar in Hornul Coamei si ca a fost o tura faina ca am vorbit seara la telefon.

Asadar, am ramas mai mult cu senzatia unei ture reusite decat cu descrierea ei amanuntita – si sper sa mai ajung pe-acolo ca merita.

Daca citeste cineva aceasta postare si constata ca am gresit in descriere cu ceva fundamental, va rog sa imi spuneti neaparat ca sa corectez. Pentru descriere l-am recitit pe Cristea ca sa imi improspatez memoria.

Toate foto-s facute cu aparatul Ralucai. Majoritatea-s facute de Marian. Si-mi plac tare mult, ca de-aia au mai scapat nefacute cu subsemnata – mai facem si exceptii cateodata :).

About the Author:

Eu? Iubesc munții încă din copilărie și îi păstrez tot în copilărie și în viața mea de om mare. Cu grijă. Călătoresc mult și îmi doresc să înrămez undeva felul în care m-a primit și am văzut lumea. Cu interes și cu respect pentru toate locurile în care merg. Fotografiez momente și lucruri și locuri. Îmi plac cuvintele, muzica, cerneala și ideile așa cum se leagă și așa cum sar ele din trenul gândirii. Informații de folos pentru voi? Sper, căci e tare fain să descoperi. Șiruri de bile colorate în biblioteca memoriei? Cu siguranță. Mă bucur mult atunci când le pot povesti undeva (adică aici) sau atunci când alții găsesc răgazul sau interesul să le consulte (adică tot aici). Și zic așa: acum sau cândva, când om crește noi mai mari sau om rămâne tot copii, am să păstrez acest loc numai bun de scormonit. După informații, dacă vă trebuie, dar și după altceva, chiar și mai important: o părticică din noi. Vă mulțumesc pentru fiecare vizită și… bucurați-vă care cum puteți, după posibilități.

2 Comments

  1. Luiza July 28, 2015 at 9:58 am - Reply

    Superb!
    Nu te opri, te roagă mama.

    • I&W July 28, 2015 at 10:09 am - Reply

      🙂 Multumesc Luizica 🙂

Leave A Comment